Mă uit la televizor şi văd nebunia taxei “speciale” pe prima înmatriculare.

Îl văd pe dl. (Sebastian Teodor) Gheorghe Vlădescu, cu zâmbetu-i caracteristic.

Mă simt jignit. Dar nu doresc să jignesc şi eu în vreun fel un reprezentant al statului de un asemenea calibru, astfel încât îl voi cita pe dânsul dintr-un interviu vechi de şase luni dat pentru Săptămâna Financiară şi sunt sigur că opinia de-a dreptul matematică a acestui reprezentant al statului vă va descreţi/încreţi frunţile (râsu’-plânsu’).
Interviul se găseşte aici (sau aici).

Pe scurt, mă refer la partea aceasta a interviului:

(Sebastian Teodor) Gheorghe Vlădescu: “In SUA, fiecare cetatean isi face un plan de educatie pentru copii. Exista preocupare pentru educatia propriilor copii. In Europa aproape ca nu exista acest lucru. Iar in Romania, probabil ca numai o familie din 100.000 are astfel de preocupari.
Mâncam un McChicken atunci când citeam acest articol. La acest pasaj am avut brusc un atac de aviară. (Nu din cauza mâncării. McDonald’s are nişte politici de siguranţă alimentară extraodinare şi cred că mai degrabă pot face gripă aviară mâncând carne de porc decât mâncând un McChicken.)

Mai jos urmează o demonstraţie prin reducere la absurd (matematică de clasa a IV-a). :D

Conform CIA-ului România avea chiar în aceeaşi lună ca şi interviul o populaţie de 22.303.552 oameni. Dintre aceştia, persoane cu vârsta între 15 şi 64 de ani (că tot sunt listate aşa pe cia.gov şi nu am alte calcule) existau: 7.724.368 bărbaţi şi 7.797.065 femei. Mai puţini bărbaţi decât femei. Eu voi presupune faptul că fiecare bărbat este căsătorit cu o femeie (maximizând numărul de familii - WOW, în acest moment suntem cu toţii căsătoriţi :)). Mai mult, voi presupune că toate aceste 7.724.368 familii fictive au cel puţin un copil.

Vom verifica câte familii din România se preocupă de educaţia copiilor lor, adică “îşi fac un plan de educaţie pentru copii”.

7.724.368 familii fictive / 100.000 = 77,24 familii

Carevasăzică, reducând la absurd şi maximizând numărul de familii, ajungem la numărul de 77 (şaptezeci şi şapte) de familii care se preocupă de educaţia copiilor lor. Celelalte 7.724.291 (şapte milioane şapte sute douăzeci şi patru de mii două sute nouăzeci şi una) familii fictive au o durere de spate referitoare la educaţia copiilor lor.

Acum, nu ştiu ce credeţi voi, dar eu tind să cred că există mai mult de 77,24 familii care se interesează de educaţia copiilor lor.

Vă rog să interpretaţi voi înşivă acel interviu şi să daţi nota la matematică domnului Ministru al Finanţelor Publice.

Eu nu comentez :D

Articole similare:

Comments

3 Responses to “Vlădescu şi matematica…”

  1. Monica on January 13th, 2007 10:44 am

    I-as da o nota, dar m-am cam pierdut printre calcule :))

  2. Diana on January 13th, 2007 3:25 pm

    :))) bine ca macar 77 de copii vor beneficia de o educatie :)))

  3. Vlădescu şi computerele | Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul on September 7th, 2007 4:40 pm

    [...] mai vorbit despre capacităţile domnului Vlădescu aici dar… trebuie să-l auziţi chiar pe [...]

Leave a Reply