Mar

9

Registrul Cocomerţului…

Taguri: , , , ,

Legat de articolul anterior, să zicem că o companie străină ar cumpăra o companie română de la asociaţii români ai acesteia. Poate chiar în scopuri de optimizare fiscală.

Păi, atunci ar trebui înregistrată modificarea la Registrul Comerţului, desigur, în conformitate cu birocraţia în vigoare a statului de nedrept România. Pentru că trăim în epoca Internetului, ne-am duce întâi pe site-ul www.onrc.ro, să căutăm informaţii… Şi le-am găsi. Astea ar fi: Informaţii.

Şi citind noi acolo am da de punctul 8: “Dacă este cazul, certificatul de bonitate pentru persoanele juridice nerezidente care au dobândit părţi sociale prin cesiune/moştenire, emis de o bancă din ţara de origine, precum şi actul de înregistrare al acestora (copii traduse şi legalizate);”

Mă voi lega doar de acel certificat de bonitate… Sună inteligent şi deştept, nu-i aşa… În fine, prin SUA nu există “certificate” d-astea standard şi nu este totul standardizat (nefiind comunism). Fiind şi eu curios despre ele, am întrebat (prin email) la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti…

Întrebarea a sunat cam aşa:

“1. Ce este acest certificat de bonitate emis de bancă?
2. Care este conţinutul solicitat de minunatul stat roman pentru acest document.”

Răspunsuri primite… (că au fost 2, eu nefiind mulţumit de primul)

1. “Pentru informaţii despre certificatul de bonitate, trebuie să vă adresaţi la Bancă.”

Like what?… Chiar nu se mai aplică prevederile OG 27/2002 în România? Adică îl văd pe dom’ President Băselu în fiecare zi ocupându-se de petiţii, în conformitate şi super-conformitate şi extra-conformitate cu OG 27/2002 şi cei de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti răspund încălcând legea… fără a furniza o fundamentare legală a răspunsului, fără nimic?… Mmmda.

2. “Pentru informaţii şi consultanţă vă rog să vă adresaţi Serviciului de Asistenţă Societăţi Comerciale - etaj 1 - sediul Str. Intrarea Sectorului nr. 1, sector 3 - Pasaj Muncii - lângă Biserica Sf. Constantin şi Elena”

… Wow… 215 caractere de răspuns (diacriticele puse de mine, desigur), distribuite după cum urmează:

a. “Pentru informaţii ” - 18 caractere - Da, asta vreau, informaţii… (pasaj util)
b. “şi consultanţă ” - 15 caractere - Nu, mersi… vreau informaţiile! (pasaj inutil)

c. “vă rog să vă adresaţi ” - 22 caractere - Aşa, aşa… exact vouă, nu? Aşa cum zice legea, nu? (pasaj util)

d. “Serviciului de Asistenţă Societăţi Comerciale ” - 46 caractere - Nu… vedeţi voi, vreau să mă adresez vouă fără să vă dau bani pentru această informaţie, PENTRU CĂ SUNTEŢI OBLIGAŢI PRIN LEGE SĂ-MI RĂSPUNDEŢI… (pasaj inutil)

e. “- etaj 1 - sediul Str. Intrarea Sectorului nr. 1, sector 3 - ” - 61 caractere - Mersi, ştiu adresa… (pasaj util)

f. “Pasaj Muncii - lângă Biserica Sf. Constantin şi Elena” - 53 caractere - Zău, chiar o ştiu… (pasaj inutil)

Total: 53.02% inutil, 46.97% util şi ceva rest la ambele…

Mai mult au binevoit a nu-şi face treaba decât a şi-o face… Încălcare gravă a unei legi, zic eu.

Am pus aceeaşi întrebare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Permiteţi-mi să îi laud sincer pentru faptul că de fiecare dată când le-am adresat vreo întrebare, au răspuns în termenul cuvenit, furnizând un răspuns fundamentat legal, uneori (ca şi în acest caz) contrazicând cutumele Oficiilor Registrului Comerţului de pe lângă Tribunale, care uneori rămân blocate în “Las-o bă că merge aşa”.

Citat din răspunsul dânşilor, la aceleaşi întrebări de mai sus:

“Pentru înregistrarea în registrul comerţului a actului modificator al actului constitutiv prin care se efectuează transmiterea părţilor sociale către o persoană juridică nerezidentă nu este necesar certificatul de bonitate emis de o bancă din ţara de origine.

Prin urmare, la oficiul registrului comerţului se vor depune, dpă caz, documentele prevăzute la nr. 22 din Ghid, cu precizarea că actul necesar la punctul 8 este un certificat, în traducere legalizată, de la registrul în care este înmatriculat comerciantul din străinătate, care să ateste existenţa societăţii.”

Este semnat “DIRECTOR GENERAL - Eugen GHIULEA”. Având în vedere că orice lucrare este în realitate adresată de departamentul de specialitate, permiteţi-mi să felicit departamentul de specialitate al ONRC pentru că nu şi-a declinat competenţa în mod continuu (precum colegii lor mai mici de la ORCTB), precum şi pe dl. Eugen GHIULEA (de care de altfel nu cunosc nimic) pentru faptul că îşi ţine instituţia într-o stare de funcţionare normală şi legală!

Şi non-aplauze doamnei Luiza GRIGORESCU, director al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru slaba funcţionare a departamentului “de specialitate”.

Şi vă rog frumos să ţineţi minte, dragii mei bugetari (chiar şi dacă vă auto-finanţaţi - căci tot eu şi alţii ca mine vă plătesc salariile, oricum ar fi), sunteţi în serviciul cetăţeanului… Zău! Cetăţeanul nu este în serviciul vostru. Cetăţeanul vă dă bani, clar?, BANI!, pentru a munci pentru el. Vă rog să vă respectaţi atribuţiile astfel încât să pot scrie aici articole despre… nemurirea sufletului, cât de bine mă simt ca cetăţean, cât de mult respect (versus cât de “umplut de respect mă”) simt din partea funcţionarilor, etc.

Şi ca să termin acest document într-o notă optimistă, aş dori să mulţumesc frumos şi din suflet tuturor funcţionarilor publici şi persoanelor angajate în instituţiile publice care chiar lucrează pentru cetăţean (nu pentru salariu) şi care dau dovadă de respect faţă de cetăţean. Sunteţi foarte puţini însă acelora dintre voi pe care am avut norocul să vă întâlnesc, ţin să spun că vă apreciez şi că mă faceţi să cred că mai există speranţă. Mersi!

Articole similare:

Comments

Leave a Reply