Pentru cine a crezut că primele impresii au fost urâte, staţi să vedeţi impresiile secundare (iau în considerare instaurarea unor noi categorii: “Ciobănism mioritic” şi “Cretinism endemic”).

Pe scurt, azi a venit un nene de la o companie de curierat şi mi-a livrat PIN-urile pentru cele 2 carduri business solicitate. În ciuda faptului că au fost livrate la adresa de corespondenţă a firmei, acestea au fost trimise pe persoană fizică. Astfel, am aflat că sunt însurat cu sora celeilalte persoane mandatate (aceasta fiind singură la copii). Cum? Simplu… dl. curier (simpatic, de altfel), de peste 60 de ani în etate, m-a întrebat cine este persoana căreia i-a venit cel de-al doilea PIN. Ca să pot să primesc acel cod PIN care aparţine firmei oricum, m-a trecut el, cu de la sine putere, “CUMNAT”. Am comentat dar m-am lovit de standardul: “Oricum nu citeşte nimeni astea…”.

Fericit că în sfârşit îmi pot accesa datoriile (menţionate în primele impresii) m-am dus la ING Office-ul unde am deschis conturile firmei să îmi ridic cardul. Acolo, stupoare. Dom’şoara m-a anunţat că m-a sunat în cursul zilei (da… am avut un apel ratat la 10 a.m…. o oră la care dorm mai ceva decât mumia lui Tutankamon) însă nu a binevoit să mai revină cu un apel până la 17.45, când i-am intrat în Office. Mă sunase să-mi spună că nu are cardurile mele, pe motiv cretin.

Ţineţi-vă bine! Pe motiv că şi eu şi cealaltă persoană mandatată avem deja conturi pe persoane fizice la ING… însă deschise la alte ING Office-uri. Şi că acele carduri sau dus care pe unde, numai niciunul acolo unde trebuia să vină. Minunat! Cică le voi primi marţi… le-au solicitat celor de la celelalte ING Office-uri să li le trimită. Vai… şi marţi deja va fi expirat termenul din condiţiile de utilizare a cardurilor privind termenul în care eu ar trebui să le am.

Desigur, am sunat la numărul lor special ING Business`Line. După 4 minute şi 49 de secunde de aşteptat am renunţat. Am sunat la ING My`Line, unde atunci când am spus că vreau să fac o plângere am fost trimis la orice ING Office, în cel mai românesc şi neaoş fel posibil.

Aceste dovezi de “ciobănism mioritic” şi de “cretinism endemic” se datorează prostului management al workflow-urilor din bancă. Asta e clar.

Articole similare:

Comments

3 Responses to “ING Bank - impresii secundare”

  1. ovidiu on April 5th, 2007 11:31 pm

    marfa site-ul asta (- bine ales numele - mie imi mananca tot timpul cand contactez tot ce e legat de Romania)
    am dat peste articolul asta cand cautam pe google un telefon de contact de la ING Bank
    M-am mutat in Canada, am un card expirat si nu am habar cum sa-l prelungesc.
    E adevarat ca My Line e tzeapa de tzeapa.
    Mi-au si luat 30 RON taxa intretinere card, nu stiu pentru ce daca eu nu mai am card.

  2. Z on April 7th, 2007 12:45 am

    Morons, ştim bine. Acum 3 ani erau profesionişti iar puţinii francizaţi erau aleşi pe mustaţă, dintre cei mai buni.
    Acum, desigur, au crescut iar nivelul serviciilor lor a scăzut :(

  3. ING către firme: Afară (la uşa) cu voi! at Trăim în România şi asta ne ocupa tot timpul on April 15th, 2007 1:48 am

    [...] Am obţinut minunatul card de care vorbeam aici. [...]

Leave a Reply