Pentru că dacă avem vreun angajat, am c***t steagul. Trebuie depuse ţâşpe căcaturi de declaraţii în fiecare lună.

Însă haide să ne râsu’-plânsu’ momentan referitor la situaţia de la Inspectoratele Teritoriale de Muncă.

Conform flatula… prevederilor legale în vigoare, durerea de cap este după cum urmează:

- lunar, declaraţie privind câţi bani trebuie să primească ITM-ul;

- lunar, ştatele de plată pentru fiecare angajat;

- înregistrarea CIM-urilor (contractelor individuale de muncă), în termen de 20 zile de la semnarea lor, precum şi a actelor adiţionale ale CIM-urilor (în termen de 5 zile).

Totul normal şi românesc însă românismul şi-o dă-n petic abia când se modernizează şi trece la folosirea computerelor. Rezistând în a aplica gândirea mea (cum că 15 oameni din orice instituţie pot fi înlocuiţi cu 1 computer), crearea Registrului Electronic de Evidenţă a Salariaţilor s-a făcut de-an boulea.

Motivele:

1. Aplicaţia este de cacao.

2. Pentru a se păstra toţi salariaţii ITM şi a avea şi ei rosturi, Registrul Electronic de Evidenţă a Salariaţilor evidenţiază doar date despre CIM-uri şi actele lor adiţionale, conform numerelor de înregistrare eliberate de ITM… Mai bine zis: ştatele de plată nu fac parte din Registru, pentru a fi nevoie de o vizită lunară la sediile lor de nimic, astfel încât să se plătească cu o coadă darul de a fi angajator (sau contabil care mai mult stă pe la cozi) în România.

3. Idioţenia idioţeniilor. După ce se înregistrează un contract la ITM (înregistrarea se face mergând la ei să le cerşeşti o ştampilă de nimic), trebuie să te întorci la computerul de la birou şi, în termen de 5 zile, să transcrii toate detaliile referitoare la angajat şi la numerele de înregistrare primite pentru a le încă(r)ca în Registru. Astfel, cei de la ITM vor putea să ştie ce numere de înregistrare au dat la ceva însă nu vor avea acces electronic la date precum salariile. De asemenea, ştatele de plată vor continua să existe ca şi până acum şi vor trebui păstrate de companii 50 de ani.

E atât de minunat aici, jur… În fiecare zi văd capital irosit, aruncat şi nefolosit. De la borduri răs-schimbate, cretinism mioritic, furt instituţionalizat şi până la oamenii proşti care stau şi înghit aceste lucruri fără măcar a comenta.

NB: Mulţi dintre aceşti oameni îmi spun să fiu tolerant, să nu comentez, să nu supăr pe tanti Marţafloaica de la nu ştiu ce instituţie. Răspunsul meu este standard: Eu muncesc pentru banii mei. Eu o plătesc din banii mei, prin taxele pe care le plătesc la stat, prin taxele ce mi se cer pentru servicii, et al. Ergo, ea lucrează pentru mine.

Articole similare:

Comments

Leave a Reply