• 

• Prea lungă adresa?...

  Şi eu o tastez greşit... Aşa că poţi intra via www.traiminromania.com şi nu va trebui să mai înjuri adresa asta lungă :)

• Blogroll

  • Adrian Năstase
  • Arhi
  • Blogul TSD
  • Dan A. Petre
  • Darius (Jegul)
  • de ce?
  • Denisa Lala
  • Groparu’
  • InnOcente*
  • Macabroo
  • Mircea Geoană
  • Pietricele pe/bătând câmpii
  • piticu
  • PSD - Comunicare Electronică
  • WhIteWolf

• Archives

  • December 2008
  • November 2008
  • October 2008
  • July 2008
  • June 2008
  • May 2008
  • April 2008
  • March 2008
  • February 2008
  • January 2008
  • December 2007
  • November 2007
  • October 2007
  • September 2007
  • August 2007
  • July 2007
  • June 2007
  • May 2007
  • April 2007
  • March 2007
  • February 2007
  • January 2007
  • December 2006
  • November 2006
• Search for:

You read this shit like an idiot.

You go there.
You hand in your request, a copy of your ID card and your employer issued document attesting that you are their employee.
In a perfectly robotic fashion, the clerk there hands you a typed affidavit, with you swearing that you’ve never worked as a freelancer before, and you’re told to fill it in.
Then she asks you what you did before working there.
She ends up sending you home, to find your university diploma and prove to them that you were actually a student before then…

You exit cursing typically Romanian, thinking about the new curse words (for you) which you heard yesterday from a stinking gypsy (this is a private conversation which I’m recording like an idiot and publishing because I hit the wrong button - what do you think, will I become President of Romania), in downtown Bucharest: “**** your lungs out”.

Ceteşti ca bou’ pe-aici.

Te duci.
Le dai cererea, copia după buletin şi adeverinţa de asigurat.
Ţi se înmânează robotic o declaraţie pe propria răspundere, xeroxată, că nu ai fi lucrat vreodată ca liber-profesionist, şi ţi se spune s-o completezi.
Te întreabă ce-ai făcut înainte de a lucra acolo.
Te trimite acasă, să scoţi de la naftalină o copie după diploma de licenţă, să le arăţi lor că ai fost student înainte.

Ieşi înjurând neaoş româneşte în sinea ta, gândindu-te la înjurătura nouă (pentru tine) pe care ai auzit la o ţigancă împuţită (aceasta este o discuţie privată pe care eu mi-o înregistrez ca bou’ în scris şi o public pentru că am greşit butonul), în plin centrul Bucureştiului, ieri: “Băga-mi-aş ****-n plămânii tăi”.

Post published at the request of a friend.

A few weeks ago there was this storm over Bucharest that brought my internet connection down.
No problem; I called my ISP, they said they’ll come and fix it, etc.
And I called them again.
And again.
And yet again.
And tried some more.
And no, I wasn’t calling every five minutes (more like 60).

And this is how six days passed. Serious ISP, my ass. One of the really cute moments occurred during the last day, when they told me that it had been fixed, it’s working, but I had to wait until it comes back online… WTF!?!
Seeing as they did understand me when I told them that they have exactly 2 hours to fix it and 2 and a half hours later they hadn’t showed up yet, I dialed the competition, which came in a hurry to steal yet another one of their clients.

And so I sent the people from Deck a notice of termination, as per the contract (via fax first, to know about it, and then via mail).
And about 3 days later I got a call from a young lady (hereinafter to be referred to as “moron”):

Her: “We checked with the Technical Department and it showed that you have only made 3 complaints since you became our customer and none last week so it’s not our fault that your internet connection was down.”

Me: “The number you’re looking for is 300 complaints. I’m a very verbose customer.”

Her: “No. You only made 3 complaints. And seeing as none was last week, your contract termination request has been denied.”

Me: “1. I’m not interested in how many complaints you think I’ve made. I have a dialed call list on my phone invoice (and no, I’m not giving it to you, it’s private; but I will send it to the National Consumer Protection Agency, if necessary) and it proves just how long I had to talk to the machine waiting to speak for 1 minute with an operator that only knows the ping command. 2. I never sent any termination request letter. It’s called a termination notice and it is clearly established in the contract as a termination method. Ergo, my contract with you will be lawfully terminated when 20 days from the date of the notice have passed and any future invoice you may send will not be paid.”

Her: “I’m sorry. I was told to tell you that your request has not been approved. If you’d like to make another request in which you don’t mention that you internet connection did not work, you may do so.”

Me: “Nope. I will not be making any requests. I sent you a notice. Use it.”

Her: “I’m sorry. I’ve been told to tell you that…”

Me: “And I’m telling you to tell the person who told you to tell me that I told you to tell her that I’m no longer your customer. And I will be lodging a complaint with the National Consumer Protection Agency on account of your company’s policy of invoicing at incorrect exchange rates.”

Her: “You don’t have the right to make a complaint. We only invoice at the National Bank of Romania exchange rate.”

Me: “You invoice at the National Bank of Romania exchange rate when it suits you. If not, you add as much as 6,5% to it. And about what I have or don’t have the right to do, permit me to tell you that I do not need your approval, whom I suspect last read Government Ordinance 21/1992 sometime in the future. Have a good day, now! Ba-bye!”

Her: “Good bye.”

A few days later I got another call. From another young lady (which I will not be calling names because she was perfectly capable of talking on the phone without spitting, had a constant tone of voice and was acting like a professional - she was there to try and keep me as a client) and was attempting to make me a “”great offer” of one month free internet for my one week of no access.

I turned her down nicely and myself and Deck Internet split paths forever.

Articol publicat la cererea unui amic.

Acum vreo câteva săptămâni a fost o furtună care mi-a omorât netul.
Nici o problemă, i-am sunat pe minunaţi, au zis că vin, repară, etc.
Şi i-am sunat din nou.
Şi iarăşi.
Şi încă o dată.
Şi am mai încercat.
Şi nu, nu sunam din cinci în cinci minute (şaizeci în şaizeci, mai degrabă).

Cert este că aşa trecură şase zile. Furnizor serios, ce mama mă-sii. Unul dintre momentele cu-adevărat drăguţe a fost cel din ultima zi în care mi s-a spus că netul mi-a fost reparat, îmi merge, doar că trebuie să mai aştept până-şi revine… WTF!?!
Cum au binevoit să înţeleagă când le-am spus că mai au 2 ore să facă totul să meargă şi să nu vină nici după 2 ore şi jumătate, am dat telefon la competiţie, care au venit rapid să mai fure un client.

Şi uite aşa le-am trimis celor de la Deck o notificare de reziliere, conform contractului (pe fax întâi, să ştie de ea, şi apoi şi prin poştă).
Şi mă sună peste vreo 3 zile o tânără domnişoară (pe care o vom denumi “tută“):

Ea: “Să ştiţi că am verificat la Departamentul Tehnic şi dvs. nu aţi făcut decât 3 sesizări de când sunteţi clientul nostru şi niciuna săptămâna trecută deci nu este vina noastră că nu v-a mers Internetul.”

Eu: “Poate vreţi să spuneţi 300 de sesizări. Sunt un client foarte verbal.”

Ea: “Nu. Nu aţi făcut decât 3 sesizări. Şi cum nu ne-aţi făcut nici o sesizare în săptămâna când nu v-a mers, cererea dvs. de reziliere nu a fost aprobată.”

Eu: “1. Nu mă interesează câte sesizări credeţi dvs. că am făcut. Am o listă detaliată de apeluri pe factura telefonică (şi nu, nu v-o dau, e privată; dar o voi trimite la ANPC ca dovadă, dacă va fi nevoie) care dovedeşte cam cât timp a trebuit să vă ascult robotul pentru a vorbi câte 1 minut cu câte un operator care ştie doar de ping. 2. Eu nu v-am trimis nici o cerere de reziliere. Se numeşte notificare de reziliere şi este stabilită prin contract ca şi metodă de reziliere. Ergo, contractul cu dvs. va fi reziliat de drept din momentul expirării a 20 de zile de la data notificării şi orice altă factură viitoare nu vă va mai fi plătită.”

Ea: “Îmi pare rău. Mie mi s-a spus să vă spun că nu vi s-a aprobat cererea. Dacă vreţi să faceţi altă cerere, în care să nu menţionaţi că plecaţi pentru că nu v-a mers Internetul, puteţi să o faceţi.”

Eu: “Nu. Nu voi face nici o cerere. V-am trimis o notificare. Utilizaţi-o.”

Ea: “Îmi pare rău. Mi s-a spus să vă spun că…”

Eu: “Iar eu vă spun să îi spuneţi cui v-a spus să îmi spuneţi că v-am spus eu să-i spuneţi că nu mai sunt client. Şi voi trimite o plângere la ANPC având în vedere politica dvs. de facturare la cursuri incorecte.”

Ea: “Nu aveţi voie să faceţi plângere. Noi facturăm doar la cursul BNR.”

Eu: “Facturaţi la cursul BNR atunci când vă convine. Dacă nu, adăugaţi chiar şi 6,5%. Iar cât despre ce am eu sau nu voie, permiteţi-mi să vă spun că nu am nevoie de aprobarea dvs., care bănuiesc că aţi citit ultima oară OG 21/1992 cândva în viitor. O zi bună! La revedere!”

Ea: “La revedere.”

Câteva zile mai târziu am primit un alt telefon. De la o altă tânără domnişoară (pe care nu o vom denumi tută pentru că ştia să vorbească fără a scuipa în telefon, avea un ton constant echilibrat şi se comporta profesionist - adică era acolo pentru a mă păstra client) şi încerca să-mi facă o “super-ofertă” cu o lună gratis pentru a compensa săptămâna fără net.

Am refuzat-o drăguţ iar eu şi Deck Internet ne-am separat pe veci.

Your parents must be so proud of you…

Părinţii voştri trebuie că sunt foarte mândri de voi…

“ai” in Romanian means “belonging to”. They should have written “a-i” (which means “to…”) but seeing as they don’t know 2nd grade grammar…

Source: Realitatea.NET

Sursa: Realitatea.NET

Probably due to the like 10 exams I had in as many days, sometimes 3 a day, otherwise 2 at the same time (I’ll write more about this after I get done with them all), as well as due to the fact that I heard the Minister of (anything but Mental) Health, Florin Eugen Nicolăescu (he looks like a Florin…) telling us all how the fact that there aren’t enough money for compensated drugs is due to doctors prescribing way too many compensated drugs to the people who already pay too much for health insurance and not due to cretinism at the level of the ministry… I dreamt I was watching Antena 3 and they had a news item that the poor guy had had a heart attack or something and had died young.

I was feeling a bit sorry for him - I really have nothing against him; I just think he’s the poorest excuse for a Minister after Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu)…

The subtitle of the Antena 3 news item was something like: OTV is saying “G-d is making justice”

Whatever… weird dreams.

Probabil datorită celor vreo 10 examene date în tot atâtea zile, uneori câte 3 pe zi, alteori 2 în acelaşi timp (povestesc pe lung după ce scap de toate), precum şi datorită faptului că l-am auzit ieri pe Ministrul Sănătăţii (nu mintale) Florin Eugen Nicolăescu (e Nicolăescu, nu Nicolaescu, oameni buni; şi da, are faţă de Florin) povestind cum că de fapt nu e vorba de cretinism la nivelul ministerului că nu sunt bani pentru medicamente compensate ci e vina medicilor care prescriu asemenea medicamente oamenilor care oricum plătesc prea mult la contribuţii de asigurări de sănătate… am visat că mă uitam la Antena 3 şi aveau o ştire cum că saracu’ făcuse un atac de cord sau ceva şi murise de tânăr.

Îmi părea într-un fel rău - chiar n-am nimic personal cu el; îl consider doar cel mai slab ministru după Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu)…

Subtitlul ştirii de la Antena 3 era ceva în genul: OTV titrează “D-mnezeu face dreptate”

În fine… vise ciudate.

← Previous Page — Next Page →