• 

• Prea lungă adresa?...

  Şi eu o tastez greşit... Aşa că poţi intra via www.traiminromania.com şi nu va trebui să mai înjuri adresa asta lungă :)

• Blogroll

  • Adrian Năstase
  • Arhi
  • Blogul TSD
  • Dan A. Petre
  • Darius (Jegul)
  • de ce?
  • Denisa Lala
  • Groparu’
  • InnOcente*
  • Macabroo
  • Mircea Geoană
  • Pietricele pe/bătând câmpii
  • piticu
  • PSD - Comunicare Electronică
  • WhIteWolf

• Archives

  • December 2008
  • November 2008
  • October 2008
  • July 2008
  • June 2008
  • May 2008
  • April 2008
  • March 2008
  • February 2008
  • January 2008
  • December 2007
  • November 2007
  • October 2007
  • September 2007
  • August 2007
  • July 2007
  • June 2007
  • May 2007
  • April 2007
  • March 2007
  • February 2007
  • January 2007
  • December 2006
  • November 2006
• Search for:

- City Hall paying salaries of 5.000-10.000 Romanian New Lei.

- ANAF (Romanian IRS) wants to track wheat donkey carts via satellite.

- It’s been 3 months and no one knows how many votes were on additional lists…

Motto: Romania, Fabulospirit”

- Salarii în primărie de 5.000-10.000 lei noi.

- ANAF vrea să urmărească căruţele cu grâu prin satelit.

- Voturile pe listele suplimentare încă nu se ştie câte sunt…

Motto: România, Spirit Fabulos!

Conversation 1

“Mr. State Secretary, please take all the necessary measures so as to solve the trash problem in Popeşti-Leordeni.”
“I understand, Mr. Prime-Minister.”

The State Secretary hangs up the phone and starts on the long bureaucratic trail of awarding the money legally, organizing a tender, etc. Other state institutions intervene and it all becomes a 30 day return time correspondence between institutions.

Conversation 2

“Hey. How’s it hanging?”
“Hello, Mr. President.”
“Hey, remember those contracts back when I was Mayor?”
“How could I forget them? That’s when my company developed in a year as much as others do in ten.”
“Hey… do me a favor and clean up that Popeşti-Leordeni location for me; I want to get on TV some more.”
“Consider it done, Mr. President.”
“Thanks. Hey, maybe we can get together for some whiskey in a few days.”
“Yes, Sir!”

The only difference is that the guy in the second conversation had already done his tenders a few years ago… profit had been made by the company… and business men always know how to repay their “moral” obligations. If the Prime-Minister would have done the same, the Cotroceni propaganda team would have virulently attacked such an avoidance of direct state involvement.

Unfortunately, no matter how much Tăriceanu and his team have grown in the polls during the last few months… NONE OF THEM HAVE GOTTEN BALLS DURING THIS TIME PERIOD AND THEY STILL DON’T SCREAM OUT PRESS RELEASES “IN THEIR OWN NAME, AS PRIVATE CITIZENS”" which they could use in lieu of an unfriendly knuckle on that bald presidential head.

Discuţia 1

- D-le secretar de stat, vă rog să luaţi măsurile necesare pentru a rezolva problema gunoaielor din Popeşti-Leordeni.
- Da, d-le prim-ministru.

Secretarul de stat închide telefonul şi începe lungul proces birocratic pentru a se acorda banii legal, a se organiza licitaţie, etc. Alte instituţii intervin şi totul devine o corespondenţă la 30 de zile între instituţii.

Discuţia 2

- Salut, bă.
- Să trăiţi, dom’ preşedinte.
- Mă, ţi-aduci tu aminte contractele alea de pe vremurile când eram primar?
- Desigur. Păi atunci mi-a crescut firma într-un an cât altele-n zece.
- Mă… fă’ şi mie curat la Popeşti-Leordeni acolo, că vreau să mai apar pe la teveu.
- S-a făcut, dom’ preşedinte.
- Mersi, mă. Hai că poate ne vedem la un wi-si-ki zilele astea.
- Da, să trăiţi.

Singura diferenţă este că nenea din cea de-a doua conversaţie făcuse deja licitaţiile acum câţiva ani… profitul intrase… iar oamenii de afaceri ştiu întotdeauna să-şi plătească datoriile “morale”. Dacă primul-ministru ar fi făcut aşa ceva, echipa de propagandă Cotroceni ar fi atacat dur o asemenea evitare de implicare directă a statului.

Din păcate, oricât de mult a crescut Tăriceanu şi echipa sa în ultimele luni… NIMENI NU A ÎNVĂŢAT ÎNCĂ SĂ AIBĂ COAIE ŞI SĂ ŢIPE ŞI SĂ EMITĂ COMUNICATE DE PRESĂ “ÎN NUME PROPRIU, CA ŞI CETĂŢENI” şi să-i dea câte una scrisă lu’ nenea băşcălie de fiecare dată când acesta deschide gura.

The final version of JungleDisk just came out. This is a piece of software that is worth the 20 bucks for a lifetime license seeing as it makes data backup onto the Amazon S3 platform a cinch, whether you’re running Windows, Linux or Mac OS.

A apărut versiunea finală de JungleDisk, un program care merită toţi cei 20 de dolari (licenţă pe viaţă) pentru faptul că face backup-ul de date pe Amazon S3 extraordinar de simplu, de pe Windows, Linux sau Mac.

I’ve had 2 accountants so far. Both of them women.

One divorced her husband and disappeared for about 3 months, with my documents and all, cause she was depressed - Is anybody wondering why I just didn’t give a fuck about her depression?

The second got a job working for the state somewhere and stopped caring about work on day 2 - she’s got a state salary now and state employees don’t work for their money

I’ve become a male chauvinist pig. I’m looking for an accountant. A guy. If I have any problems with this one… at least I know I’ll be able to curse him without the slightest mental stop sign. Plus that he’ll never get PMS.

Oh, yeah… A thousand thank yous to the all mighty Romanian state, for still wanting a 6 month accounting balance sheet.

Am avut 2 contabili până acum. Ambele femei.

Una a divorţat şi a dispărut 3 luni, cu acte cu tot, că era ea deprimată - Se miră careva de ce nu-mi păsa mie?

A doua s-a angajat undeva la stat şi a început să nu-i mai pese de muncă din ziua 2 - Că de… salariul vine.

Am devenit misogin. Caut contabil. Tip. Dacă şi cu ăsta voi avea probleme… ştiu că măcar voi putea să îl înjur în faţă fără nici cea mai mică oprelişte mentală. Plus că nu va avea niciodată PMS.

A, da… Mii de mulţumiri omnipotentului stat român pentru faptul că doreşte în continuare şi bilanţ la 6 luni. Măcar economiseşte şi tu nişte bani. Înfiinţează-ţi un offshore.

Când trăieşti la bloc dai peste foarte mulţi comunişti. Mulţi sunt poate prea bătrâni să ştie altceva. Mă distrează însă când îmi vine administratorul la uşă, înarmat cu o lanternă, întrebându-mă dacă:

- Citim şi noi contoarele?

- Nu, nu le citim. Le-am citit şi sunt scrise pe-o foaie. [a se observa bătaia de joc fină]

- Păi am scris jos programul de citire.

- Da dar nimeni nu intră la mine în casă fără invitaţia mea sau fără un mandat emis de un judecător.

When you live in an apartment building in Romania you run into a lot of communists. Many are just too old to know anything else. However, I find it quite entertaining when my building super came to the door, armed with a flashlight, asking me:

- Can we go read the water meters?

- No, we can’t. I read them already and their indexes are on a piece of paper.

- But I wrote the “reading schedule” on the building billboard.

- Oh well, good for you, but no one comes into my house without my invitation or a warrant issued by a judge.

← Previous Page — Next Page →