Sep

19

Relaţii cu pulicul. Pardon, relaţii cu publicul.

Taguri: , ,

Uneori îmi trec prin mână documente/discursuri/scrisori. Chestii de-astea.

Sunt întotdeauna uimit de faptul că oamenii publici ai României sunt incapabili de a introduce sau susţine o glumă în discursurile lor. Mai mult, nu le vor. Ei sunt profesionişti. Se axează pe fapte. Faptele contează.
Ei bine, dragii mei oameni publici, sunteţi proşti.

Plus că (mersi, Ansel), în sfârşit am înţeles că funcţiile publice numite politic sunt date de obicei unor oameni care au… cum să zic?… poor social skills.

Asta de obicei înseamnă capacitate zero de a atrage un public, de a mima sinceritate, de a face sex cu una sau două jurnaliste care put a tutun sau de a-ţi trimite consilierii să o facă.

Dragii mei, dacă nu aveţi capacitatea de a face tot ce trebuie pentru funcţiile voastre, dacă nu puteţi mima o încredere în sine de zile mari, dacă nu vă puteţi purta ca şi cum ouşoarele voastre ar fi mari cât nişte pepeni (fără boli ciudate), dacă nu aveţi capacitatea de a vă autocritica, dacă nu puteţi să faceţi glume pe seama voastră… şi, mai ales, dacă nu păreţi ca şi cum aţi avea-o de cel puţin 30 de cm. în timp ce le-aţi face pe tute curioase oferindu-le cadou lupe de la prima întâlnire (”Pentru ca s-o vezi mai bine, dragă”), ca semn de modestie mimată, e clar că nu aveţi ce căuta în funcţii publice.

I’m this close să mă decid să revin la politică.

Blonda de la Spice Girls spunea acum câţiva anişori ceva de genul “Eu nu sunt proastă. Am foarte multe informaţii în creieraşul meu doar că nu le pot accesa atunci când doresc.”.

Eu sunt invers. Am puţine informaţii pe care însă le folosesc la maximum. E foarte drăguţ (deşi însingurant, dacă există cuvântul iar dacă nu, consideră-l creat) să poţi folosi informaţiile pe care le ai mai bine decât… There I go, blowing my own horn again.

Articole similare:

Comments

Leave a Reply