1. Devii tartor şef peste un liceu. Să zicem… Dante Alighieri.
2. Te prefaci că te doare-n pix de siguranţa elevilor aşa că decizi să faci un sondaj, pentru a-i consulta, să vezi dacă ar fi de acord să poarte uniforme, pentru a le creşte siguranţa de a fi găsiţi şi bătuţi.
3. O faci la sfârşit de an şcolar.
4. Le spui celor de-a XII-a să zică da pentru a-şi bate joc de ăi mai mici.
5. Câştigă DA-urile la puţine voturi diferenţă.
6. La început de an, îi anunţi pe toţi că gata, vin uniformele.
7. Nu asculţi de cei care spun că nu pot scoate atâţia bani. Trebuie. S-a decis.
8. Refuzi să răspunzi la întrebări normale privind chitanţe, facturi, etc.
9. Spui că s-a acordat deja contractul.
10. Forţezi puştii să scoată banii.

Acum că am ajuns la nota 10, hai să vedem ce-nseamnă-n realitate.

Ai aproape 1000 de elevi. Îl obligi pe fiecare să scoată 170 lei noi fiecare pentru uniforme (sau era 180?… în fine, pe-aproape).
Se fac, scurt, 170000 lei noi. 1,7 miliarde lei vechi, oameni buni.

Uniformele alea sunt simpliste. Sunt făcute de firma unei foste cunoştinţe a tartorului şef, ca peste tot. Nu pot costa peste 60 RON bucata. Rezultă un profit de 110 lei noi per uniformă. Ori aceiaşi 1000 de elevi… 110000 lei noi profit… Desigur, trebuie să facă un profit şi cunoştinţa. Să zicem 50% din profitul real. Juma’ de miliard poate să se ducă acolo unde trebuie.

Plus, desigur, mai rămâne acea mică chestie care se cheamă evaziune fiscală. Că banii sunt strânşi alde liceu. La şeful clasei. Care-i dă dirigintelui. Care-i dă mai departe…
Iar elevul nu primeşte nici o dovadă de plată. Ce e şi mai drăguţ este dacă există într-adevăr un contract între liceu şi acea firmă. Pentru că, dacă există, banii strânşi pot fi sifonaţi bine, iar alte fonduri ale liceului pot fi redirecţionate spre a plăti facturile…


Poveste adevărată de la minori adunată.

Articole similare:

Comments

Leave a Reply