• 

• Prea lungă adresa?...

  Şi eu o tastez greşit... Aşa că poţi intra via www.traiminromania.com şi nu va trebui să mai înjuri adresa asta lungă :)

• Blogroll

  • Adrian Năstase
  • Arhi
  • Blogul TSD
  • Dan A. Petre
  • Darius (Jegul)
  • de ce?
  • Denisa Lala
  • Groparu’
  • InnOcente*
  • Macabroo
  • Mircea Geoană
  • Pietricele pe/bătând câmpii
  • piticu
  • PSD - Comunicare Electronică
  • WhIteWolf

• Archives

  • July 2008
  • June 2008
  • May 2008
  • April 2008
  • March 2008
  • February 2008
  • January 2008
  • December 2007
  • November 2007
  • October 2007
  • September 2007
  • August 2007
  • July 2007
  • June 2007
  • May 2007
  • April 2007
  • March 2007
  • February 2007
  • January 2007
  • December 2006
  • November 2006
• 
  

Când se va întâmpla în viitor, şi se va întâmpla, de Mureş, Harghita şi Covasna vor deveni zone secesioniste şi îşi vor proclama independenţa, voi face parte din şi/sau organiza primele miliţii pentru păstrarea integrităţii acestei ţări de un c şi patru stele.

Motivul este foarte simplu: deşi am auzit numai lucruri bune despre unguroaice, nu am avut vreodată ocazia aşa că, organul fiind singurul lucru care ar putea fi mai puternic decât naţionalismul meu de nu ştiu dacă să mă înscriu în PSD sau în PRM acuma… naţionalismul va învinge.

Notă de sinceritate: Există 3 ţări pe lumea asta pe care le-aş apăra: România, pentru că aici m-am născut, SUA, pentru că acolo am învăţat ce înseamnă libertatea de gândire, şi Israelul, pentru că fiecare trebuie să aibă o destinaţie finală.

Dragii mei politicieni şi parlamentari ai României, cu excepţia celor din UDMR şi ai celeilalte organizaţii iredentiste de care s-a apropiat preşedintele după ce UDMR a rămas la putere.

Permiteţi-mi să vă spun că, excepţie făcând PRM-ul şi parlamentarii acestei organizaţii, precum şi cam toţi românii din ţara asta, doar voi sunteţi destul de proşti sau de naivi sau de politicieni încât să nu realizaţi, înţelegeţi sau conştentizaţi la un nivel real faptul că adevăratul obiectiv al UDMR pe termen lung este alipirea acelor 3 judeţe din mijlocul României la Ungaria, futu-i, trecând prin toate fazele intermediare - politicieni vociferanţi, autonomie, independenţă, alipire.

Camera să-i ia imunitatea şi să-l trimită să lucreze la canalul Dunăre-Tisa…

Hai să-ţi spun eu cât de jignit mă simt de faptul că, în calitate de nefumător, nu numai că trebuie să tolerez faptul că peste 50% din românii cu viaţă socială sunt fumători, mai trebuie să tolerez şi nişte împuţite de cutii cu geamuri termopan în care să fiu expus, pentru că, vezi, tu spaţiul delimitat între fumători şi nefumători de obicei înseamnă că nefumătorii trebuie să treacă printr-o zonă principală unde pipează toată gloata cea vestită, pentru a ajunge în spaţiul unde cică se pot refugia.

Vrei să vezi un asemenea spaţiu haios?

Uite celula de o masă de la cafeneaua din pasajul de la Universitate!

Adică, pentru simplul fapt că eu, în calitate de fost fumător, pentru că a fost o vreme când eram un idiot dependent crezut independent (privind în retrospectivă realizez că eram într-adevăr dependent psihic: mintea mea îmi spunea că accept adevărul ştiinţific cum că îmi face rău însă că nu mă interesează, că nefumătorii deranjaţi de mine sunt doar nişte cretini şi că, oricum, sunt posesorul adevărului suprem), nu numai că mă deranjează tutunul, dar pe lângă scârba pe care am deprins-o ca un reflex condiţionat, a simţi tot fumul vostru înseamnă că trebuie să fiu expus zilnic riscului că poate mă voi apuca din nou.

Majoritatea restaurantelor şi barurilor din Bucureşti, dacă au un spaţiu pentru nefumători (pentru că trăim într-o ţară cu adevărat de nimic si plină cu idioţi anormali în gândire, în loc să existe “spaţii pentru fumători” ca şi extra-uri, feature-ul în România este spaţiul pentru nefumători), îl vor lăsa cu mare uşurinţă să fie împânzit de tutunul tău şi-al altora.

Aşa că, dragu’ meu fumător, ce-ai zice să încerci tu o zi în închisoarea de termopane şi să mă laşi pe mine să mă bucur de aerul pe care-l pot respira cu adevărat acum, la 2 ani, 8 luni şi 15 zile de la expectorarea primelor flegme verzi, lungi şi eminamente oribile prin care plămânii meu au început prea-fericitul proces de auto-curăţare.

Se spune că ar fi faptul că, atunci când îi moare cineva drag, pe lângă şuvoiul de sentimente ce i se revarsă-n minte, se gândeşte deja la felul cum, în viitor, va povesti întâmplarea, acţiunea şi şuvoiul.

Ca un fel de logging daemon care porneşte automat în caz de evenimente tragice, pentru a ne putea spori calitatea povestirilor ce vor urma.

E o stare bolnavă, într-adevăr. În momentul în care profesoara mea de română din liceu îi dădea acest titlu în una din puţinele lecţii la care am ascultat-o, povestindu-ne cum Nichita Stănescu discutase pe această temă cu ea, pe lângă întrebările pe care el i le pusese încercând să afle dacă şi ea încercase vreodată stupefiante, am putut da experienţei anterioare, atunci când pentru prima oară se activase acel logging daemon (ce tentat sunt acum să-i spun “daimon”), un nume.

Dar cred că totuşi şi Nichita greşise un pic. Poate drama intelectualului o fi fost aşa pentru Nichita, însă mai degrabă o văd ca fiind calculul constant al viitorurilor posibile, jucarea de wargames-uri despre mari evenimente personale de unul singuri (plural intenţionat) şi apropiindu-te de nexus destul cât să nu ştii dacă te mai poţi întoarce, zi de zi, minut de minut. Trăind şi retrăind dramele ce vor să vină, astfel apreciind momentele care sunt şi întărind amintirile pe care (ţi) le vei spune.

Nichita era prea subtil. Sau prea high.

Cu scârbă…

1. Buzău
2. Brăila
3. Galaţi
4. Piteşti
5. Craiova

Restul listei, la Google, desigur.

Citat din G: “Se răspândesc ca o boală venerică… un fel de boala muzicii proaste”

As seen live la sign-up celor de la DomainSponsor.

Ce termen care spune “am fost securişti sau, dacă nu am fost, uite ce buni am fi fost ca securişti “.

==>

macheamabasesivreaupesticlasipehartiesionlinesioriundeinfiecarezicatrebuiesaaducvotantiprostipentrupdsaupldsaupdlsaucumi-omaizice

Citit direct din mintea marinarului, graţie unor puteri paranormale. Yuck! Gândeşte fără diacritice

În toată nebunia despre Summit-ul NATO, profitând de independenţa-mi actuală, ţin să zic că Armata Română are nevoie de oameni. Are nevoie de oameni tineri, inteligenţi, cu dorinţă de schimbare şi IQ de peste 140, dornici totuşi să se sacrifice pe nişte salarii sub 7000 de lei şi să rişte contractarea unor boli mentale transmisible, precum repetita (dacă ceva a fost făcut deja de alţii cândva, înseamnă că pot s-o fac şi eu), iresponsabilita (vezi anterioara), fricadenous (nu ies din carapace, că mi-e bine).

Iar cei ce nu le contractează şi depăşesc gradul de maior (pentru că, să fim sinceri acum, până la gradul de maior doar cei destinaţi să îl depăşească vor avea tupeul să decidă ceva fără a trimite în sus pe ierarhie o cerere de aprobare - fie şi verbală - pentru mutarea unui WC de plastic cu 5 metri), au toate şansele să devină nişte oameni minunaţi, care să contribuie la dezvoltarea acestei ţări în condiţiile în care, poate-poate, nu vom mai fi graniţa de est a NATO, ci Ucraina va fi.

PS: Ghici ghicitoarea mea ce se-ntâmplă dacă Ucraina devine membră NATO? OK… îmi voi permite să rog pe cei câţiva oameni din MAE şi MApN care mă citesc să se uite pe harta din spatele scaunului lor. Moldova se va învecina cu NATO în toate părţile… Cam cât crezi că mai rezistă comunismul acolo după? Şi cam unde crezi că vor fugi toate moldovencele pentru salvare? Scuze, cam de ce ţară crezi tu că se va apropia Moldova după?

← Previous Page — Next Page →