Jul

7

Diplomația noastră va merge în sus sau în jos?…

Taguri: , ,

Trăim în România și, oricât de mult timp ne-ar ocupa nouă personal asta în fiecare zi, avem și un corp diplomatic care își ocupă cel puțin partea din zi de la serviciu cu a dezvolta relațiile noastre, ale tuturor românilor, cu guvernele altor țări și cu organizații internaționale.

Ca în orice meserie, avem diplomați buni, mai puțini buni, foarte buni, incredibil de proști sau WOW. WOW în sensul că vezi persoane care într-adevăr te depășesc intelectual și pe care le respecți instinctiv.

Din păcate însă, noi suntem români. Ceea ce înseamnă că arareori apreciem valorile, și mai rar le promovăm, iar apoi, dacă cineva este sau nu este o valoare, o aruncăm la gunoi când împlinește vârsta de pensionare, care o mai fi acum.

Sunt perfect de acord că foarte mulți așa-ziși “bătrâni” ocupă diverse funcții și scaune degeaba în multe instituții de stat din România, având printre atuurile lor doar faptul că rădăcinile pe care și le-au împlântat în funcție acum zeci de ani au devenit parte din organele de stat în sine.

Diplomația însă, sau Ministerul Afacerilor Externe al României, pentru a fi cât mai direct și franc cu putință, nu este, să zicem, o primărie. Personalul MAE nu este personal administrativ de cea mai joasă speță. (OK, poate sunt cam dur cu primăriile, dar părerea pe care o am este personală și mi-o pot susține.)

Diplomații de carieră, adevărații diplomați (pentru că nu mă refer aici la nu știu ce tută intrată în minister pentru că tatăl prietenului este politician sau nu știu ce tut căzut din lună în minister, etc.) se dezvoltă greu. Nu pentru că ar avea probleme de dezvoltare ci pentru simplul fapt că diplomația este de fapt un web de pile, cunoștințe și relații care se dezvoltă cu mult mai greu decât relațiile cu vecinii de bloc sau alte asemenea.

În mai toate țările către care ne uităm, ca și popor, cu jind, și pe care îi respectăm și le ținem până și sărbătorile, ca mai răs-alaltăieri, diplomații de carieră sunt păstrați în sistem. Reprezintă valori de ceea ce noi numim în argou P.C.R. (pile, cunoștințe și relații, pentru cei ce citesc pe diagonală).

La 65 de ani pentru bărbați, România își consideră diplomații fosile și îi dă afară, îi trimite la pensie. Sau, mai bine zis, la 65 de ani pentru bărbați și nu știu cât pentru femei, Direcția Personal aplică, foarte nevoalat, trimiterea dracului acasă pentru faptul că… gata.

Ce contează că în toată Asia nu poți trimite un diplomat tânăr ca și ambasador pentru că toate popoarele de acolo respectă vârsta și sunt crescute cu ideea că doar bătrânii dețin inteligența necesară pentru asemenea poziții. Nu, nene, noi trimitem și “puștani” de sub 40. Și nu cred că popoarele de acolo își vor schimba ei obiceiurile de mii de ani doar pentru ca noi “promovăm tineretul”

Ce contează că țări precum SUA, Germania, Franța, își utilizează și răs-utilizează valorile pentru că astea nu apar peste noapte. Și chiar dacă apar vreodată, tot au nevoie să reziste la testul timpului.

Mi-aș dori foarte mult ca vreunul dintre politicienii acestei țări să-și dea seama de acest lucru. Dar majoritatea nu pot reuși pentru că în realitate le pasă de bunul mers al țării cam cum îi pasă lui Țața Leana de tendințele inflaționiste cauzate de supraîndatorarea populației.

Avem și oameni cărora ar putea să le pese. Oameni care au ocupat funcția de ministru de externe și care îi înțeleg nevoile specifice și care, ajungând și ei la vârste mai înaintate decât pe vremea când ocupau funcțiile respective, poate își dau seama că abia acum au început să-și depășească potențialul pe care ei și-l credeau maxim acum câțiva ani.

Și întreb dacă vă pasă și dacă intenționați să faceți ceva pentru a păstra valorile diplomației românești în diplomație, spre a nu mai trimite acasă oameni care timp de 40 și ceva de ani au citit sute de pagini pe zi și au întreținut relațiile acestei țări cu întreaga lume, spre a își irosi inteligența și aptitudinile în uitare.

Vă întreb acest lucru pe dvs., domnule Adrian Năstase, și pe dvs., domnule Mircea Geoană, menționându-vă numele în ordinea în care ați ocupat funcția de Ministru al Afacerilor Externe, având în vedere că partidul pe care îl reprezentați, separat sau împreună, va deține în mod clar acest portofoliu în 4-7 luni.

NB: Sunt un copil de Externe care datorează în mod indirect instituției cam tot ceea ce a reușit vreodată în viață până acum. Și deși am fost crescut, ca mai orișice copil de Externe, pentru a fi cândva o parte a acestei instituții, m-am ferit de ea ca de dracu’ pentru că, așa cum o văd eu, promovăm prea mult servilismul și prea puțin valoarea, încurajăm diplomații să pass the buck și să se ascundă sub semnături și descurajăm inițiativa reală, și doar o mână de oameni din minister reprezintă nucleul de fier al acestuia, care reușește să îl mențină la linia de plutire, ba chiar să obțină și performanțe, însă o mână de oameni reprezintă, totuși, doar o mână de oameni.

Articole similare:

Comments

Leave a Reply