Mar
11
Sterilizarea câinilor cu stăpân? WTF!?!
Filed Under Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul | 5 Comments
Dragii mei stimați concetățeni,
În primul rând, permiteți-mi să-mi încep rantul nevrotic prin a spune că urăsc absolut toți câinii vagabonzi, de la cei de câteva zile cărora nu le-au dat ochii până la cei de 2-3 ani care se cred stăpâni pe 5 metri pătrați din fața vreunui bloc și până la bătrâneii de peste 4 ani care sunt mai toți ursuzi și-i dor șelele de-atâta stat pe străzi.
A, da, și ura mea se extinde și asupra tuturor pseudo-iubitorilor de animale, care consideră că este bine să le dea din când în când niște mâncare, pentru a se simți ei niște extraordinari, adevărați iubitori de animale, nu ca cei care iau animalele în casă.
Pe scurt, nu cred că va reuși careva să mă convingă sau oblige să las vreun doftor să se apropie de ‘oaiele cățelului meu de rasă, pe care am de gând să-l înmulțesc cu alte cățele de aceeași rasă, cumpărându-i una dacă am chef.
E o țară cretină cea în care cei mai mulți câini sunt “fără stăpân”, pentru că termenul de stăpân ar impune răspunderea legală a cuiva pentru acțiunile acelui câine, și puținii câini cu stăpân trebuie aduși de stăpânii lor, de bunăvoie și siliți de stat, la o tăiere de ‘oaie, că prea au apărut mulți câini de rasă.
Sterilizarea câinilor vagabonzi, minunatul program al sterilizare.ro, este un mare nimic iar oamenii aceia ÎȘI BAT JOC. M-am rugat de ei 2 luni să vină să castreze o haită violentă de 20 de câini. I-a durut în pix. Cică veneau sărbătorile (veneau, că era abia începutul lui decembrie), apoi treceau sărbătorile (că tot ce-i bun, trece). I-am rugat să vină să castreze o cațea de la un bloc vecin, care de bine de rău mă asculta și n-o prinsese încă nici un alt vagabond să-i facă pui. I-a durut în alt pix. Durerea de pix este foarte, foarte mare în acest oraș. Mai mare decât media pe țară. Nici nu m-am mai chinuit cu a-i chema să sterilizeze alți câini pe care ar trebui să-i omoare direct pentru că sunt prea agresivi. N-am de ce să-mi cheltui banii pe telefoane către oameni cărora nu le pasă…
Nu-mi pot lăsa vreun prieten fără câine să-l plimbe pe al meu, pentru că nu va știi să-l apere. Când ești posesor de câine și-ți scoți câinele prin parc, câinele tău va fi atacat. E OK, e normal, e doar un animal, la fel ca animalele care îl atacă. Atunci când celelalte animale au stăpân însă, există cineva care să le controleze, sau măcar cineva care să poată răspunde juridic. Când e “fără stăpân”… orice babă de la nu-’ș-ce bloc poate depune plângere împotriva mea dacă îi trag un șut în bot lui Rex, acel veșnic câine al blocului, care e “atât de pașnic, maică, ăla a fost om rău, că Rex nu face nimic”, care Rex sare să-mi omoare bestia mea legată și controlabilă, dar tot eu sunt de vină, că am trecut pe-acolo.
Iar prostia… O, vai! Mi-o admit și mie, pentru că am irosit 10 minute scriind asta, în loc să mă duc dracului să pun de o cafea și să-mi pregătesc punga de ridicat rahații câinelui meu de lângă cei ai vagabonzilor.
De ce-am scris asta acum? Pentru că am citit articolul acesta pe Antena 3 și m-am enervat. E-atât de simplu.