Jun

26

Oare doar PDL-ul știe ce-i ăla online?…

Filed Under Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul | Leave a Comment

Un simpatizant a oferit gratis un web asset fenomenal PSD-ului, într-o manieră online privată.
No reply.
Același simpatizant a oferit gratis același web asset fenomenal PC-ului, tot într-o manieră online privată.
No reply.

Oare dacă același web asset ar fi oferit celor de la PDL, ei ar da reply? Tind să cred că da… Dar simpatizanții nu-și schimbă simpatiile la 180 grade deși se crucesc când dau de lipsa de implicare a simpatizaților…

Jun

12

Demisia

Filed Under Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul | 9 Comments

Eu, Z, domiciliat până mai acum la www. Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul .com, demisionez oficial din funcția de bloghier aici, pe motiv că vreau să înnăbuș din cotidianul meu orice urmă a faptului că țara mea a ajuns și mai rău decât cât de rău era iar eu încă nu am avut tăria de a o părăsi.

Z

PS: Celor care mai intră pe-aici le recomand cu căldură Rezistența Urbană pentru subiecte despre România.

Jun

2

Guvernul ne crede proști iar noi credem că au dreptate (i-am votat, nu?)

Filed Under Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul | Leave a Comment

Pentru că și ei sunt români, ca și noi. Altfel, nivelul de prostie nu ar putea să nu îi fi ajuns, pentru că unii chiar cred ce spun.

Co-plata medicală înseamnă cam așa pentru un angajat:

  • ai un salariu, probabil negociat la cât primești “în mână”;
  • ai un contract de muncă, la alt salariu, pentru că altfel nu te-ar putea ține o firmă mică angajat la cât primești;
  • din salariul tău oficial înregistrat la ITM, din impozitele care se rețin din brut, tu plătești o sumă pentru “asigurăre de sănătate”;
  • pe lângă salariul tau oficial, firma mai pune, în plus, o contribuție de “asigurăre de sănătate” care reprezintă alt procent din salariul tău. D.p.d.v. al statului român, aia e o metodă prin care companiile au… grijă de sănătatea angajaților. Pula. Dacă ar vrea să-i dea în altă parte, n-ar avea voie;
  • pe lânga, asta, vei mai plăti niște bani din buzunar pentru că trăiești în România și asta îți ocupă tot timpul;
  • iar pe lângă acei bani care îți vor fi luați probabil la intrarea în spital și va trebui să stai la cozi pentru a-i plăti (că doar nu vrei să-ți fie ușor), va trebui să dai șpăgile de rigoare către doctori, asistenți, etc.

Denisuca a explicat mai bine subiectul, iar titlul ei de Să fii bolnav e un lux mi se pare mai mult decât corect.

BTW, bunicii unui foarte bun prieten au ajuns la spital anul trecut, la câteva luni distanță. Amândoi, cu cancer la colon, operabil, etc. Au scăpat pentru simplul fapt că familia lui și-a permis mitele. Alți “colegi” de suferință de acolo au murit. Au fost lăsați să aștepte… “sub observație”… și după ce nu au dat cu șpaga, au fost în sfârșit deschiși pe masa de operații și apoi închiși la loc, pe motiv că e mult prea întins cancerul și să plece la moarte sigură. Au murit, desigur.

În trecut am fost și eu forțat să aflu cât mai costă un pișat în spital.

Cu fiecare zi acumulez mai multă scârbă…