Ce minunat. Încă o bancă de rahat.

Au un concept de office gen ING, colorit pe roşu închis şi o tot ţin cu zâmbetul acela portughez (şi cu bodyguarzi români bătrâni, în dulcele stil clasic).

Site-ul lor va porni în aceeaşi zi ca şi toate filialele şi va fi disponibil pe millenniumbank.ro.

Oare lansează vreun teaser? Că doar n-or s-o dea pe placa cu “experienţa lor”… Oricum, vor avea cel puţin un client dement căruia îi place să testeze servicii bancare

Dacă te pune mama dracului (poporul român este foarte inteligent că a realizat că cea mai rea fiinţă din univers trebuie să fie o femeie) să intri vreodată în acea unitate Romexterra de pe str. Bărăţiei dai peste nişte femei total diferite. Un fel de MILF-uri nefe, foarte supărate pe viaţă, arţăgoase şi dornice să îţi arate ţie cum să gândeşti romisteric, pardon, romexteric.

Pe scurt… Romexterra sucks.

Link: ING Online Credit

Link: Credit Online ING

Azi vă pot spune că mi-au dat banii pentru comisioanele de administrare înapoi (nu şi dobânda care mi-au luat-o – cel puţin nu încă), după ce am făcut plângere, desigur.

Şi, da, e foarte drăguţ faptul că au corectat o greşeală atunci când au fost atenţionaţi şi respect asta. Alţii nu ar fi corectat-o; dar nici nu ar fi trebuit să fi existat o asemenea greşeala.

Pe scurt, azi a venit un nene de la o companie de curierat şi mi-a livrat PIN-urile pentru cele 2 carduri business solicitate. În ciuda faptului că au fost livrate la adresa de corespondenţă a firmei, acestea au fost trimise pe persoană fizică. Astfel, am aflat că sunt însurat cu sora celeilalte persoane mandatate (aceasta fiind singură la copii). Cum? Simplu… dl. curier (simpatic, de altfel), de peste 60 de ani în etate, m-a întrebat cine este persoana căreia i-a venit cel de-al doilea PIN. Ca să pot să primesc acel cod PIN care aparţine firmei oricum, m-a trecut el, cu de la sine putere, “CUMNAT”. Am comentat dar m-am lovit de standardul: “Oricum nu citeşte nimeni astea…”.

Fericit că în sfârşit îmi pot accesa datoriile (menţionate în primele impresii) m-am dus la ING Office-ul unde am deschis conturile firmei să îmi ridic cardul. Acolo, stupoare. Dom’şoara m-a anunţat că m-a sunat în cursul zilei (da… am avut un apel ratat la 10 a.m…. o oră la care dorm mai ceva decât mumia lui Tutankamon) însă nu a binevoit să mai revină cu un apel până la 17.45, când i-am intrat în Office. Mă sunase să-mi spună că nu are cardurile mele, pe motiv cretin.

Ţineţi-vă bine! Pe motiv că şi eu şi cealaltă persoană mandatată avem deja conturi pe persoane fizice la ING… însă deschise la alte ING Office-uri. Şi că acele carduri sau dus care pe unde, numai niciunul acolo unde trebuia să vină. Minunat! Cică le voi primi marţi… le-au solicitat celor de la celelalte ING Office-uri să li le trimită. Vai… şi marţi deja va fi expirat termenul din condiţiile de utilizare a cardurilor privind termenul în care eu ar trebui să le am.

Desigur, am sunat la numărul lor special ING Business`Line. După 4 minute şi 49 de secunde de aşteptat am renunţat. Am sunat la ING My`Line, unde atunci când am spus că vreau să fac o plângere am fost trimis la orice ING Office, în cel mai românesc şi neaoş fel posibil.

Aceste dovezi de “ciobănism mioritic” şi de “cretinism endemic” se datorează prostului management al workflow-urilor din bancă. Asta e clar.

Prima mea impresie este aceea că se suferă de nesimţire crasă la ING Bank.

Cu conturile abia deschise şi cu sfaturi de la ei să nu cumva să încasez vreun ban prin ele până nu-mi vin cardurile et al, m-am trezit logându-mă pe Home`Bank şi aflând câţi bani le datorez… Nu mă supăr că mi-au luat taxa anuală pentru carduri deja… Nici o problemă (vin de la bănci mai rele). Nu am iarăşi nici o problemă cu faptul că mi s-a luat taxa stupidă de activare Home`Bank în condiţiile în care ei nu au suferit nici un cost suplimentar (eu având deja un Digipass pe care-l plătisem ca şi persoană fizică – ei doar l-au asociat contului de persoană juridică). Nu mă supăr nici măcar că mi-au luat 40 lei pentru un “certificat constatator” pe care l-au obţinut electronic contra sumei de 6 lei şi ceva… (m-ar fi costat 30 lei la Registrul Comerţului dar economia de timp s-a meritat pentru mine).

Problema mea este aceea că taman s-a închis luna… iar în nesimţirea crasă de care vorbeam în a doua propoziţie, ING Bank mi-a colectat deja “dobândă” negativă pe cont. Le datorez deja 20 bani pentru că am contul pe minus în condiţiile în care nu pot depune bani în el deoarece nu am cardul încă şi mi-au spus şi să nu fac vreun transfer în el.

Ştiu că îmi vor spune că a fost data de 31 şi s-a închis luna dar… daţi-o dracului de treabă. Sunt îndatorat forţat fără să pot beneficia de servicii şi voi îmi luaţi 20 de bani?

Oricum, eu îmi voi cere cei 20 bani înapoi pe motiv că nu tolerez furtul de nici un fel. Dacă nu-i primesc, îi reclam la OPC. Ar intra pe lunga mea listă de reclamaţi (cred că cei de la OPC când văd scrisori cu fontul Book Antiqua… deja ştiu că sunt eu).

Apoi au apărut reclamele astea…

Observaţi adresa din dreapta jos… Am intrat şi eu şi, surpriză mare, mi se deschidea site-ul ING România… Apoi, câteva zile după reclame (care au costat ceva) m-am trezit (în timp ce tot căutam detalii despre ING Profesional) că apare asta:

Am rămas un pic şocat şi am întrebat pe mai mulţi de la ING Office-uri însă m-a izbit o lipsă totală de interes a unor francizaţi cărora le păsa doar de clienţii noi care le intră pe uşă şi în nici un caz de valoarea brandului…

Oricum, actualmente ing.ro este literalmente down însă a fost transferat către ING România.

Bravos, băieţi… Ce-ar fi să daţi şi voi un comunicat de presă să ne spuneţi câte ceva despre ce vi se mai întâmplă… Sau să vă organizaţi departamentul de marketing?…

Sau să nu mai daţi bani buni pe print ads înainte să fiţi proprietarii domeniului respectiv…

ING Bank N.V. ştie cât de bine organizaţi sunteţi?…

Sunt PAU-ul unuia dintre cei mai noi clienţi persoane juridice ai ING Bank. PAU este termenul “cool” pe care ING Bank îl dă “Persoanelor AUtorizate”… Acel AU vine de fapt din “AU ce greu e!”, “AU ce mult durează!”, “AU ce neplăcut e să fii primul client persoană juridică al unui ING Office mic!”.

Detalii în continuare.

Eu fac parte din acel grup de oameni care are relaţii de monogamie în serie cu băncile. Ca persoană juridică am fost client Raiffeisen Bank, Bancp(r)ost, Romexterra Bank, iar ca persoană fizică… voi cita un manelist (îmi pare rău însă asta e tot ce aud de prin Daciile băşite şi tunate din Bucureşti)… “fără număr”. Mă mut dintr-un motiv foarte simplu: caut serviciile cele mai bune şi nu mă mulţumesc cu mai puţin.

În fine… revenind la ING Bank. Eu am o părere foarte bună despre ei, pe care am acumulat-o ca şi client persoană fizică al lor încă de prin… iulie sau august 2004 (pe când aveau doar 4 ING Office-uri în tot Bucureştiul). Mi-au trădat încrederea o singură dată când mi-au dispărut 3500 de lei noi din cont – ca să rezum: făcusem plăţi de ~3500 de lei, când se fac plăţile se rezervă banii iar atunci când se fac decontările se transferă banii furnizorului şi se anulează rezervarea – eu fiind norocos din fire am beneficiat din plin de erorile lor de prin august 2006 şi atunci când au decontat mai multe tranzacţii care făceau ~3500 de lei noi nu au mai anulat rezervarea. Am fost un client foarte fericit în acea zi, mai ales că după ce mi-au luat cei 3500 de lei noi din cont şi nu mi-au anulat rezervarea (efectiv având dispăruţi 7000 lei noi pentru 3500 cheltuiţi) atunci când m-am conectat la Home`Bank, eu nemaiavând încă 3500 de lei noi prin cont… îmi scria frumos: “Vă rugăm să depuneţi 2000 lei noi.”

Părerea mea foarte bună este datorată şi de impresia foarte proastă pe care mi-au făcut-o celelalte bănci… însă azi mi-am dat seama că planificarea proastă (privind implementarea) coroborată cu personal care nu o… “arde” bine pe IT şi cu computere cu aspect gingaş şi frumos dar hardware slab… pot face mult rău unui produs care sper că va fi eminamente bun. Nu mă înţelegeţi greşit, domnişoara de la ING Office a fost mai mult decât drăguţă, de treabă, dornică să-şi facă treaba, însă din păcate nu îşi însuşise training-ul (dar avea manualul xeroxat), nu citise toate documentele (habar n-avea de limitele la carduri) şi avea un talent extraordinar în a se încurca în ferestre. Şi nu dau vina pe ea. Când faci o aplicaţie pentru managementul clienţilor persoane juridice şi te mănâncă “ucigă-l toaca” s-o faci printr-un amestec 100% Microsoft… e clar că o vei zbârci. (Aplicaţiile lor pentru persoane fizice se bazează, AFAIK, pe tehnologie Adobe.) Şi Microsoft nu e Adobe… Pe scurt, aplicaţia aia minunată pe care am parcurs-o împreună cu domnişoara de la ING Office, se bazează pe un amestec ciudat de Web vizualizabil doar în Microsoft Internet Exploder (aproximativ 1/3) şi tehnologie XML Microsoft implementată prin… (opţiune personală) Yuck!, Microsoft Office Infopath .

E un fel de accident waiting to happen. Între orele 17.38 şi 18.52 (şi o altă domnişoară a fost destul de drăguţă încât să-ncuie uşa la 18.00 – terminându-se programul – încât dacă nu s-ar fi stresat atât de mult să nu simt cât de mult şi-ar fi dorit să nu mai fi venit eu la ora aceea aş fi putut crede că sunt prizonierul lor ) eu şi cu una dintre domnişoare – cea mai brează dintre 3 – şi împreună cu Office Managerul lor (disponibil prin telefon) am descoperit minunăţiile aplicaţiei lor (şi durerile de cap).

În fine… mi-a părut rău doar că angajata ING Office-ului refuza să gândească singură şi dădea atâtea telefoane şi am fost de asemenea şocat de lipsa de capacitate de gândire abstractă în anumite domenii (cum ar fi… pe principiul chestiei şi prefecturii, ce-are aplicaţia lor cu site-ul RECOM).

Foarte pe scurt, detalii (mi-e prea somn să o mai lungesc):

- luaţi-vă o sticlă de apă sau ceva la voi… veţi avea nevoie;

- asiguraţi-vă că după ce tipăreşte vreo pagină ce v-o dă s-o semnaţi, apasă şi pe “Transmite Informaţii”… (sistemul ăla de cacao 100% MS de care ziceam – după ce a apăsat pe un link în Internet Explorer, se deschide un Infopath 2003 unde completează date apoi jos apasă “Tipăreşte” – acest fapt în sine deschide o nouă fereastră de Infopath 2003 non-editabilă cu formatul pentru tipărire – ea apasă pe Print, apoi tu semnezi foaia; după ce ai semnat foaia trebuie să meargă la vechea fereastră de Infopath 2003 şi să apese pe “Transmite Informaţii” sau ai semnat o bucată de hârtie igienică);

- asiguraţi-vă că vă trece persoanele autorizate ca şi mandatari pe orice cont vă deschideţi (să nu vă treziţi cu surprize mai încolo);

- serviciul Home`Bank este la fel ca cel pentru persoane fizice; added bonus pentru clienţii persoane fizice care au Home`Bank deja activat: Home`Bank pentru ING Profesional poate fi configurat să funcţioneze cu acelaşi username şi digipass ca şi Home`Bank-ul pentru persoane fizice (less clutter); asta rezultă într-o nouă opţiune după autentificarea pe site-ul lor, care se numeşte “Alegere profil”. Foarte drăguţ;

- la sfârşit mi s-a spus să nu transfer bani în conturile deschise – motivul: la contul ING Profesional deschis la un alt ING Office ING Bank (pentru că ING Office-urile sunt doar nişte francize) a blocat conturile clienţilor după deschidere deoarece lipseau diverse acte, porcării, etc.;

- dacă n-aveţi chef să le duceţi voi un certificat constatator de la Registrul Comerţului, vă pot scoate ei unul pe loc. Vă vor lua 40 lei noi din cont iar pe ei îi va costa 6,50 lei noi. (motivul: au acces la RECOM Online). Aici este primul lor profit

- pentru alte detalii, nu vă sfiiţi să lăsaţi mesaj.

Dar, iată minune, au început să ofere servicii bancare pentru IMM-uri (nu şi credite… încă) iar personalul de la ING Office-uri de obicei (pentru că poţi da şi peste oameni care n-au ce căuta într-un asemenea office şi care par reconvertiţi profesional de la BCR) este suficient de drăguţ încât să ofere din start informaţii complete.

Pentru cei interesaţi, serviciul se numeşte ING Profesional iar aici aveţi lista de taxe şi comisioane (valabile începând cu 01.01.2007)

Pot în sfârşit să aflu ce OP-uri am făcut într-o viaţă anterioară.

Totul mulţumită serviciului ING Home`Bank.

(clic pe imagine)