Oricum numărul membrilor CNSAS a fost crescut de la 7 la 11 fără nici un motiv real atunci când Alianţa era aliată şi fiecare vroia o bucăţică din dosare. A-l scădea la doar 9 e rezonabil, dar aş continua până la bingo. Adică 7 care să mănânce degeaba.

Neapărat trebuie traşi la răspundere pentru felul în care se află informaţiile. Există cazuri ale unor persoane care nu şi-au primit “verdictul” nici la 5 săptămâni de la mediatizare… Asta este bătaie de joc, defăimare publică şi poliţie politică pe faţă.

Există instituţii în a cărei lege de funcţionare spune însă foarte clar “[...] îşi poate achiziţiona autovehicule [...]“. Acel “auto” le-a futut fericirea şi n-au voie bărci. Aşa că trebuie să stea cuminţi la ei în sediu şi s-o frece, chiar dacă prin unele judeţe pe unde-i apă (Constanţa nu este inclus, că îmi plac mie oamenii de-acolo la fel cum le plac lor bucureştenii) oamenii chiar muncesc.

[via Ansel]

2. Purification doesn’t mean eliminating political opponents, oh dearest esteemed fellows who are so bothered that Ion Iliescu is still alive: just think about it, almost 80 years old and he personally brings in as many votes as the most important members of your parties put together. (the votes of “intellectuals” are of equal value to votes of “peasants”).

3. It would be normal for all those blasted Securitate files to be posted online, scanned and unrevised, so that everybody can choose what and how, not a group of 7, now 11 oh so wonderful and untainted individuals what someone was back in the day. I would hereby like to show the back of one of my finger nails to all the members of this group – you make me sick and you’ve become as Communist as Ceauşescu‘s most loyal lackeys.

The basic idea is that the people must have access to information and must decide. Access to information and the power to decide. The power to decide means that the people should have the option of voting any former Communist, Securitate member or whatever, but the people (directly, and represented by 7-11 so-called extraordinary people) should have access to all the information, so that our elected officials not be blackmail targets. Because it is due to the fact that they an be blackmailed that I for one live in a Romania that creates very long expressions.

NB: A professor shows up to class about an hour late:

I’m sorry I’m late. We had some discussions regarding the Lustration Act. I de-lustrated myself, X himself, Y himself…

2. Purificarea nu înseamnă eliminarea adversarilor politici, stimaţii mei care vă simţiţi deranjaţi de faptul că mai trăieşte nenea Iliescu – vă înţeleg că vă stă ca un ghimpe în coaste: auzi şi tu, aproape 80 de ani şi aduce personal la fel de mulţi alegători cât cei mai importanţi membri ai partidelor voastre la un loc. (voturile “intelectualilor” sunt egale cu voturile “ţăranilor”, deştepţilor).

3. Normal ar fi să se publice toate dosarele acelea nenorocite de Securitate pe Internet, scanate şi nerevizuite, pentru ca să poată decide tot poporul ce şi cum, nu să decidă un grup de 7 crescut la 11 minunaţi ce fel de persoană a fost careva. Pe această cale aş dori să arăt unghia unui deget de-al meu tuturor membrilor acestui grup – îmi provocaţi scârbă şi aţi devenit la fel de comunişti ca şi cei mai loiali lachei ai lui Ceauşescu.

Ideea este că poporul trebuie să aibă acces la informaţie şi să decidă. Asta este baza democraţiei şi a capitalismului. Acces la informaţie şi putere de decizie. Puterea de decizie înseamnă să poată fi votat orice fost comunist, securist sau orice altceva, însă poporul (direct, nu reprezentat de cei 7-11 magnifici) să aibă acces la toate informaţiile, pentru ca aleşii noştri minunaţi să nu poată fi şantajaţi. Pentru că din cauza şantajabilităţii lor trăieşti într-o Românie care creează expresii kilometrice.

Nota bene: Vine un profesor la curs, cu întârziere de vreo oră:

Îmi cer scuze că am întârziat. Discuţii pe legea lustraţiei. Eu m-am delustrat pe mine, X pe el, Y pe el…

You go there.
You hand in your request, a copy of your ID card and your employer issued document attesting that you are their employee.
In a perfectly robotic fashion, the clerk there hands you a typed affidavit, with you swearing that you’ve never worked as a freelancer before, and you’re told to fill it in.
Then she asks you what you did before working there.
She ends up sending you home, to find your university diploma and prove to them that you were actually a student before then…

You exit cursing typically Romanian, thinking about the new curse words (for you) which you heard yesterday from a stinking gypsy (this is a private conversation which I’m recording like an idiot and publishing because I hit the wrong button – what do you think, will I become President of Romania), in downtown Bucharest: “**** your lungs out”.

Te duci.
Le dai cererea, copia după buletin şi adeverinţa de asigurat.
Ţi se înmânează robotic o declaraţie pe propria răspundere, xeroxată, că nu ai fi lucrat vreodată ca liber-profesionist, şi ţi se spune s-o completezi.
Te întreabă ce-ai făcut înainte de a lucra acolo.
Te trimite acasă, să scoţi de la naftalină o copie după diploma de licenţă, să le arăţi lor că ai fost student înainte.

Ieşi înjurând neaoş româneşte în sinea ta, gândindu-te la înjurătura nouă (pentru tine) pe care ai auzit la o ţigancă împuţită (aceasta este o discuţie privată pe care eu mi-o înregistrez ca bou’ în scris şi o public pentru că am greşit butonul), în plin centrul Bucureştiului, ieri: “Băga-mi-aş ****-n plămânii tăi”.

[Caption translation: Dear customers, we are providing a 5% discount on all our products on May 19 2007 to all customers who show us proof of voting (the voting sticker)]

This was on May 19 2007, in the window of a candy store on Bd. Mihai Bravu in Bucharest.

Asta se întâmpla pe 19 mai 2007 la o cofetărie de pe Bd. Mihai Bravu din Bucureşti.

Do you realize you could do more?

A person can express their contempt by voting “outside the square” but there is one other method. A single method that does harm democracy though and which I do not recommend. I’m actually asking that you not use it. But I’m showing it to you, because I believe in freedom of choice.

You go there… you stamp the ballot and then, when you insert it into the box… you drop the stamp in there, by mistake.

You have now just invalidated ALL THE VOTES IN THAT BALLOT BOX!

What is left is just that you sign a Minutes with the people from said Commission – so this will take 3-4 hours of your life and if you do it on purpose it might actually take up a little more

Tu îţi dai seama că poţi face mai mult?

O persoană îşi poate exprima dispreţul şi votând “în afara pătratului” dar mai există o metodă. O singură metodă care însă face rău democraţiei şi pe care eu nu o recomand. Ba chiar te rog frumos să nu o faci. Dar ţi-o prezint, pentru că poate cred în libertatea de a alege în cunoştinţă de cauză.

Te duci… ştampilezi buletinul de vot iar apoi… când îl introduci în urnă… scapi şi ştampila de vot acolo, din greşeală.

Taman ai invalidat TOATE VOTURILE DIN ACEA URNĂ!

Rămâne doar să semnezi un proces-verbal cu cei din Comisia respectivă – deci îţi va mânca vreo 3-4 ore din viaţă iar dacă o faci intenţionat s-ar putea să-ţi mănânce un pic mai mult

Mai comentez după primirea răspunsului de la OPC. (da, logic că eu i-am ajutat şi le-am scris plângerea)

Oricum, cam asta înţelege Romconfort SA prin economie “de piaţă“. Ei greşesc… tu-i plăteşti pe ei pentru a-şi rectifica greşeala. (Şi, desigur, ei greşesc deoarece au încălcat prevederile Decretului-Lege 61/1990, care stabileau modelul de contract şi de proces verbal şi de… e de la sine înţeles că trebuiau completate corect.)

Un alt prieten comenta: “Ce-ar fi dacă de acum aş trimite traducerile legalizate vădit greşite clienţilor… Ar suna clienţii, ar zice că e o greşeală şi le-aş spune: Se rezolvă… dar vă costă!”

Monitorul Oficial se foloseşte pentru agăţare pe sfoară, astfel încât să fie delimitate diverse zone.

Sistemul este simplu: se trage sfoara, se leagă la ambele capete de un cui rezistent, apoi se aplică copii ale Monitorului Oficial pe deasupra.

În sfârşit, o utilizare inteligentă pentru Monitorul Oficial.

Referinţe: Articolul HotNews.ro/EurActiv.ro

Cum senzaţia de greaţă îmi este însă zilnică (exemplele sunt prea numeroase şi încerc să mă controlez pentru a nu o da într-un ulcer), permiteţi-mi să mă… simt răzbunat explicându-vă cum să nu mai daţi atâţia bani statului român şi să fiţi la cheremul său.

Foarte pe scurt, oamenii cu foarte mulţi bani o ştiu şi o practică, oamenii cu nu la fel de mulţi bani sunt poate un pic speriaţi sau neplăcut gâdilaţi de conotaţiile negative, însă aşa numitele firme off-shore (sau, în cazul nostru, dintr-o ţară cu care România are semnat un tratat privind evitarea dublei impuneri) sunt foarte folositoare pentru a scăpa de cel puţin o parte din cadrul legislativ instabil şi de nimic al statului român (vezi cazul impozitării investiţiilor, unde Codul Fiscal spune una dar Ministerul Finanţelor vrea împrumut de la investitori, chiar şi de la cei care au pierdut bani la bursă).

Din cauza faptului că Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai mare şi mai credibilă economie de piaţă din lume, precum şi din simplul fapt că sunt eu ataşat de această ţară, eu vă recomand ca şi stat pentru viitoare dvs. firmă SUA.

Motivul? Păi, să vedem:

1. În loc de impozit pe câştigurile de pe piaţa de capital plătit în avans şi pe câştigul BRUT şi apoi rectificat şi primit bani înapoi de la stat (mă-ntreb dacă vreun investitor a ajuns să se împrumute de la o bancă comercială [datorită vreunei pierderi majore suferite] pentru a plăti acest impozit şi a-şi primi apoi banii înapoi, în condiţiile în care băncile comerciale cer dobândă iar Ministerul Finanţelor nu plăteşte nici inflaţia pentru cele cinci-şase luni de ţinut banii la chimir), având o firmă în SUA prin intermediul căreia derulaţi investiţiile la bursă, nu veţi mai plăti impozitul. Motivul? Art. 13 al Tratatului privind Evitarea Dublei Impuneri semnat între SUA şi România

2. În loc de 16% impozit pe dividende pentru participaţiuni la societăţi comerciale române (la care se adaugă 6,5% din cei 16% drept contribuţie la fondul de asigurări de sănătate în cazul în care nu sunteţi angajat(ă) – din motive variate, care pot include faptul că legislaţia română nu permite asociaţilor unici să se angajeze), firma din SUA va datora impozit pe dividende de 10% (Art. 10). Punctum.

3. Pentru banii obţinuţi din asemenea surse, firma din SUA nu va plăti nici o centimă impozit în cazul în care asociatul/asociaţii ei nu sunt rezidenţi ai SUA şi nu locuiesc în SUA.

4. Pentru a beneficia de aceste taxe reduse, firma din SUA va trebui să prezinte SSIF-ului sau firmei din România al cărei asociat este un certificat de rezidenţa fiscală, în fiecare an.

5. Delaware este un stat foarte bun.

Specificaţii suplimentare:

a. Cel mai bine e să vă încorporaţi firma din SUA printr-un serviciu de acolo (nu unul neaoş românesc unde vă poate costa mult mai mult). Ex.: Pentru doar $650, HBS vă încorporează firma. Taxa lor de “registered agent”, adică de persoană care primeşte notificările legale/juridice în numele firmei şi le trimite reprezentanţilor acesteia este de doar $50 anual. Statul Delaware mai solicită încă $200 anual ca şi taxă de franciză (cum îi spun ei), pentru faptul că aveţi firma acolo – merită.

b. Certificatul de rezidenţă fiscală (Certificate of Good Standing) costă $100. Unul pe an…

c. De citit: Tratatul privind Evitarea Dublei Impuneri (engleză).

Disclaimer: Textul de mai sus precum şi comentariile nu reprezintă sfaturi juridice sau financiare autorizate şi vă asumaţi toată răspunderea şi responsabilitatea în cazul aplicării acestora.

Nestimaţii mei reprezentanţi… îmi provocaţi greaţă.