• 

• Prea lungă adresa?...

  Şi eu o tastez greşit... Aşa că poţi intra via www.traiminromania.com şi nu va trebui să mai înjuri adresa asta lungă :)

• Blogroll

  • Adrian Năstase
  • Arhi
  • Blogul TSD
  • Dan A. Petre
  • Darius (Jegul)
  • de ce?
  • Denisa Lala
  • Groparu’
  • InnOcente*
  • Macabroo
  • Mircea Geoană
  • Pietricele pe/bătând câmpii
  • piticu
  • PSD - Comunicare Electronică
  • WhIteWolf

• Archives

  • November 2008
  • October 2008
  • July 2008
  • June 2008
  • May 2008
  • April 2008
  • March 2008
  • February 2008
  • January 2008
  • December 2007
  • November 2007
  • October 2007
  • September 2007
  • August 2007
  • July 2007
  • June 2007
  • May 2007
  • April 2007
  • March 2007
  • February 2007
  • January 2007
  • December 2006
  • November 2006
• Search for:

Cam aşa ar suna deviza Romconfort SA, fosta companie de stat ce a construit mare parte din Bucureşti (dacă nu tot), care a notificat pe nişte prieteni că îndreptarea erorii materiale (de care Romconfort SA este vinovată) constând într-o diferenţă de număr de stradă între contractul de vânzare-cumpărare şi procesul verbal de predare-primire anexat se face doar contra-cost. Preţul de astăzi pentru a-ţi putea intabula locuinţa (căci dacă nu se potriveşte adresa de pe contract cu cea de pe procesul verbal e clar că se refuză intabularea) este de 70 de lei.

Mai comentez după primirea răspunsului de la OPC. (da, logic că eu i-am ajutat şi le-am scris plângerea)

Oricum, cam asta înţelege Romconfort SA prin economie “de piaţă“. Ei greşesc… tu-i plăteşti pe ei pentru a-şi rectifica greşeala. (Şi, desigur, ei greşesc deoarece au încălcat prevederile Decretului-Lege 61/1990, care stabileau modelul de contract şi de proces verbal şi de… e de la sine înţeles că trebuiau completate corect.)

Un alt prieten comenta: “Ce-ar fi dacă de acum aş trimite traducerile legalizate vădit greşite clienţilor… Ar suna clienţii, ar zice că e o greşeală şi le-aş spune: Se rezolvă… dar vă costă!”

Pentru femeile de serviciu de la

Monitorul Oficial se foloseşte pentru agăţare pe sfoară, astfel încât să fie delimitate diverse zone.

Sistemul este simplu: se trage sfoara, se leagă la ambele capete de un cui rezistent, apoi se aplică copii ale Monitorului Oficial pe deasupra.

În sfârşit, o utilizare inteligentă pentru Monitorul Oficial.

Veştile bune tot vin din direcţia statului paternal… Se schimbă CAENii iarăşi, ceea ce va conduce desigur la noi costuri şi obligaţii şi birocraţie cretină de dragul unor statistici de raportare precum şi al unor (probabil noi) instituţii care să angajeze frecători de mentă profesionişti în scop de descurajare a liberei iniţiative.

Referinţe: Articolul HotNews.ro/EurActiv.ro

Foarte pe scurt, am fost îngreţoşat să văd felul în care Ministerul Finanţelor a tratat investitorii de pe oricum subcapitalizatele burse române. Aparent, cârnăţarul (din exemplul minunatului domn ministru al ministerului de resort - nu, nu al cârnatului, al Finanţelor) este la fel sau mai important decât investitorul de capital (adică ăla care aduce banii care au finanţat la un moment dat cârnăţăria).

Cum senzaţia de greaţă îmi este însă zilnică (exemplele sunt prea numeroase şi încerc să mă controlez pentru a nu o da într-un ulcer), permiteţi-mi să mă… simt răzbunat explicându-vă cum să nu mai daţi atâţia bani statului român şi să fiţi la cheremul său.

Foarte pe scurt, oamenii cu foarte mulţi bani o ştiu şi o practică, oamenii cu nu la fel de mulţi bani sunt poate un pic speriaţi sau neplăcut gâdilaţi de conotaţiile negative, însă aşa numitele firme off-shore (sau, în cazul nostru, dintr-o ţară cu care România are semnat un tratat privind evitarea dublei impuneri) sunt foarte folositoare pentru a scăpa de cel puţin o parte din cadrul legislativ instabil şi de nimic al statului român (vezi cazul impozitării investiţiilor, unde Codul Fiscal spune una dar Ministerul Finanţelor vrea împrumut de la investitori, chiar şi de la cei care au pierdut bani la bursă).

Din cauza faptului că Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai mare şi mai credibilă economie de piaţă din lume, precum şi din simplul fapt că sunt eu ataşat de această ţară, eu vă recomand ca şi stat pentru viitoare dvs. firmă SUA.

Motivul? Păi, să vedem:

1. În loc de impozit pe câştigurile de pe piaţa de capital plătit în avans şi pe câştigul BRUT şi apoi rectificat şi primit bani înapoi de la stat (mă-ntreb dacă vreun investitor a ajuns să se împrumute de la o bancă comercială [datorită vreunei pierderi majore suferite] pentru a plăti acest impozit şi a-şi primi apoi banii înapoi, în condiţiile în care băncile comerciale cer dobândă iar Ministerul Finanţelor nu plăteşte nici inflaţia pentru cele cinci-şase luni de ţinut banii la chimir), având o firmă în SUA prin intermediul căreia derulaţi investiţiile la bursă, nu veţi mai plăti impozitul. Motivul? Art. 13 al Tratatului privind Evitarea Dublei Impuneri semnat între SUA şi România

2. În loc de 16% impozit pe dividende pentru participaţiuni la societăţi comerciale române (la care se adaugă 6,5% din cei 16% drept contribuţie la fondul de asigurări de sănătate în cazul în care nu sunteţi angajat(ă) - din motive variate, care pot include faptul că legislaţia română nu permite asociaţilor unici să se angajeze), firma din SUA va datora impozit pe dividende de 10% (Art. 10). Punctum.

3. Pentru banii obţinuţi din asemenea surse, firma din SUA nu va plăti nici o centimă impozit în cazul în care asociatul/asociaţii ei nu sunt rezidenţi ai SUA şi nu locuiesc în SUA.

4. Pentru a beneficia de aceste taxe reduse, firma din SUA va trebui să prezinte SSIF-ului sau firmei din România al cărei asociat este un certificat de rezidenţa fiscală, în fiecare an.

5. Delaware este un stat foarte bun.

Specificaţii suplimentare:

a. Cel mai bine e să vă încorporaţi firma din SUA printr-un serviciu de acolo (nu unul neaoş românesc unde vă poate costa mult mai mult). Ex.: Pentru doar $650, HBS vă încorporează firma. Taxa lor de “registered agent”, adică de persoană care primeşte notificările legale/juridice în numele firmei şi le trimite reprezentanţilor acesteia este de doar $50 anual. Statul Delaware mai solicită încă $200 anual ca şi taxă de franciză (cum îi spun ei), pentru faptul că aveţi firma acolo - merită.

b. Certificatul de rezidenţă fiscală (Certificate of Good Standing) costă $100. Unul pe an…

c. De citit: Tratatul privind Evitarea Dublei Impuneri (engleză).

Disclaimer: Textul de mai sus precum şi comentariile nu reprezintă sfaturi juridice sau financiare autorizate şi vă asumaţi toată răspunderea şi responsabilitatea în cazul aplicării acestora.

O spun pentru că am primit răspunsul lor. Pe scurt, se spală pe mâini pentru că… nu le-am dovedit că mi-a fost încălcat un drept.

Nestimaţii mei reprezentanţi… îmi provocaţi greaţă.

Sper să existe Avocatul Poporului.

Ca şi cetăţean al acestui stat presupus democratic, vreau şi eu din tot sufletul ca Avocatul Poporului să ridice o excepţie de neconstituţionalitate împotriva art. 13 al OUG 131/2006 prin care statul român primeşte dreptul de a-mi viola mie mailul (eu îmi criptez comunicarea cu serverele prin SSL/TLS, deci oricum voi ruga acele persoane care ascultă fluxul de mailuri să mă… TEXT CIFRAT FĂRĂ MOTIV).
Constituţia… României spune la art. 28 “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”

OUG 131/2006:

[...]

Art. 13. Articolul 16 va avea următorul cuprins:
“Art. 16. - (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, pot fi dispuse în condiţiile Codului de procedură penală ori ale legilor speciale următoarele măsuri:
a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor;
c) accesul la sisteme informatice.
(2) Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot dispune să li se comunice, în original sau în copie, orice date, informaţii, înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile şi alte asemenea, oricărei persoane care le deţine ori de la care emană, aceasta fiind obligată să se conformeze, în condiţiile alin. (1).
(3) Nerespectarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage răspunderea juridică, potrivit legii.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) pot fi dispuse de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe o durată de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste măsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurilor dispuse este de 120 de zile.
(5) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dispusă de judecător, potrivit dispoziţiilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.”
Ceva pute aici (şi eu folosesc odorizante de cameră).

Mi-e greaţă, din nou. Şi e abia miercuri dimineaţă.

Avocatul Poporului trebuie să intre pe fir, doarece aceeaşi Constituţie (a României!) spune la art. 146, lit. d) că Curtea Constituţională (cacofonie intenţionată) se poate pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului.

Odată cu sărbătorirea Zilei Naţionale a României, legiuitorii noştri au decis să impună un nou Cod Rutier.

Ştiu că s-a zis deja totul despre el, pe toate canalele posibile şi imposibile dar m-am uitat peste el atunci când a fost publicat online în Gândul. Din păcate văd că nu mai e fişierul acolo dar… măcar mai e articolul. La momentul respectiv Codul Rutier urma să intre în vigoare de la 20 septembrie 2006 dar sunt sigur că textul nu s-a schimbat mult după acea amânare.

Chestiune de interes:

Art. 72

(1) Pietonii sunt obligaţi să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers. Când şi acostamentul lipseşte, pietonii sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părţii carosabile, în direcţia lor de mers.

[Comentariu: Sună destul de clar... dacă este o maşină parcată pe trotuarul existent şi ai ieşit pe carosabil în scurtul tău drum de la X la Y, ai încălcat acest alineat.]
[...]

(4) Pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector.

[Comentariu: Presupunând că eşti lovit de o maşină în timp ce încălcai alin. (1) de mai sus fiindcă nu puteai să mergi pe maşinile parcate pe trotuarul existent, că de... legea spune de existenţă şi nu de practicabilitate... eşti şi vinovat - Felicitări!]

Şi acum intervine rolul titlului alternativ al articolului.

Eu nefiind expert în drept internaţional am cerut informaţii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Aş dori să-i mulţumesc pe această cale celui a cărui semnătură era pe răspuns, d-lui Comisar Şef de Poliţie Jianu Dumitru, Director în cadrul Direcţiei Poliţiei Rutiere, Inspectoratul General al Poliţiei Române, precum şi persoanelor din subordinea sa, care probabil au elaborat răspunsul timp de 28 de zile de la primirea întrebării (nu că aş fi numărat). Am încercat să le mulţumesc prin email dar un oarecare MAILER-DAEMON mi-a zis că “user is over quota” - No comment
Citat conţinând esenţialul răspunsului primit:

La elaborarea textului alin.(1) al art. 72 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2006, au fost avute în vedere prevederile art. 20 pct. 3 şi 4 din Convenţia asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena în 1968, ratificată de România prin Decretul 318/1980, care stipulează:
3. Dacă nu este posibilă folosirea trotuarelor sau acostamentelor ori în absenţa lor, pietonii pot circula pe partea carosabilă; atunci când există o pistă pentru biciclete, iar densitatea circulaţiei le permite, ei pot circula pe această pistă, dar fără a jena circulaţia bicicliştilor sau motocicliştilor.
4. Atunci când pietonii circulă pe partea carosabilă, în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 din prezentul articol, ei trebuie să circule cât mai aproape posibil de marginea părţii carosabile.
Aşa cum puteţi observa, textul Convenţiei este imperativ şi a fost preluat, integral, de legislaţia rutieră română, în strictă concordanţă cu prevederile art. 11 alin. (1) din Constituţia României care prevede următoarele: Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

1. Acum sincer, voi credeţi că domnul poliţist prezent la constatarea izbirii pietonului (licenţă poetică) este perfect informat asupra Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena în 1968?

2. Şi cine va informa pietonul că nu e de vină?

3. Iar şoferul? Şoferul (eu, tu, o cunoştinţă, oricine), care nu a mai făcut imposibilul pentru a salva acel pieton din mijlocul străzii, crezând că este apărat de acel art. 72, cine îi spune şoferului de convenţia aceea, care îl transformă brusc în vinovat? Când? Aha… abia atunci. Nasol moment.

The only purpose of this blog is to publicly show, using the favorite finger (index, of course), the stupidity, idiocy, bureaucracy and just about everything else that bothers us here in Romania.

I am a person who is sick of the principles on which this country is really based on, which are so different from the almost neatly expressed concepts of the Constitution.

I’m sick of paying taxes whose only real purpose are to continue a status quo (state subsidized economy, state interventionism for elections) and in order to pay the salaries of public servants, most of whom have the CERTAINTY (Communist reminiscence) that common citizens are what you’d call “second rate citizens” and they are demigods.

I’m sick of the fact that in Romania the private signature of a person has no value unless accompanied by a stamp (for a legal entity) or countersigned by a notary public (which notary publics have become some kind of bigger demigods).

Fact: For an average in notary public fees and various Romanian state taxes of 3% (this, of course, is an underestimation) per real estate transaction, seeing as we’re living in an age where they matter a lot, which money are split basically two ways between the notary public and the state, and for every 67 real estate properties sold (at the same price), the state and the notary public have each made a profit equaling the value of said property.

I’m just sick and tired of Romania and I intend to make public all the worst and most unpleasant facts about this country, together with the few things that I actually enjoy (the fresh mountain air, the way in which I interact with authorities in other states, lattes and others

Singurul scop al acestui blog este acela de a arăta public, cu degetul preferat (arătător, desigur), stupiditatea, idioţenia, birocraţia şi cam tot ce altceva ne mai deranjează aici, la noi, în România.

Eu sunt o persoană sătulă de principiile pe care se bazează această ţară în realitate, care sunt total diferite de conceptele aproape frumos exprimate în Constituţie.

Sunt sătul să plătesc impozite ale căror singur rol real este acela de a continua o stare de fapt (economie subvenţionată de stat, intervenţionism pentru alegeri) şi pentru a plăti salariile funcţionarilor publici, mare parte dintre care au SIGURANŢA (reminiscenţă comunistă) faptului că cetăţenii de rând sunt ceea ce în engleză s-ar numi “second rate citizens” iar ei sunt nişte semi-zei.

Sunt sătul de faptul că în România semnătura privată a unei persoane nu are nici cea mai mică valoare decât însoţită de o ştampilă (în cazul unei persoane juridice) sau contrasemnată de către un notar (care notari au devenit un fel de semi-zei mai mari).

Fapt: La o medie în onorarii notariale şi diverse taxe ale statului român de 3% (desigur, aceasta este o subestimare) per tranzacţie imobiliară, că tot trăim într-o epocă în care acestea contează foarte mult, care bani se împart aproximativ pe din două între notar şi stat, şi la 67 de proprietăţi imobiliare vândute (la acelaşi preţ), statul şi notarul şi-au… scos fiecare valoarea acelei proprietăţi.

Sunt pur şi simplu sătul de România şi intenţionez să fac publice toate lucrurile cele mai rele şi neplăcute despre această ţară, împreună cu acele câteva lucruri care chiar îmi fac plăcere (aerul curat din munţi, felul în care se interacţionează cu autorităţile din alte state, cafeaua cu lapte şi altele

← Previous Page