• 

• Prea lungă adresa?...

  Şi eu o tastez greşit... Aşa că poţi intra via www.traiminromania.com şi nu va trebui să mai înjuri adresa asta lungă :)

• Blogroll

  • Adrian Năstase
  • Arhi
  • Blogul TSD
  • Dan A. Petre
  • Darius (Jegul)
  • de ce?
  • Denisa Lala
  • Groparu’
  • InnOcente*
  • Macabroo
  • Mircea Geoană
  • Pietricele pe/bătând câmpii
  • piticu
  • PSD - Comunicare Electronică
  • WhIteWolf

• Archives

  • November 2008
  • October 2008
  • July 2008
  • June 2008
  • May 2008
  • April 2008
  • March 2008
  • February 2008
  • January 2008
  • December 2007
  • November 2007
  • October 2007
  • September 2007
  • August 2007
  • July 2007
  • June 2007
  • May 2007
  • April 2007
  • March 2007
  • February 2007
  • January 2007
  • December 2006
  • November 2006
• Search for:

I’ve had 2 accountants so far. Both of them women.

One divorced her husband and disappeared for about 3 months, with my documents and all, cause she was depressed - Is anybody wondering why I just didn’t give a fuck about her depression?

The second got a job working for the state somewhere and stopped caring about work on day 2 - she’s got a state salary now and state employees don’t work for their money

I’ve become a male chauvinist pig. I’m looking for an accountant. A guy. If I have any problems with this one… at least I know I’ll be able to curse him without the slightest mental stop sign. Plus that he’ll never get PMS.

Oh, yeah… A thousand thank yous to the all mighty Romanian state, for still wanting a 6 month accounting balance sheet.

Am avut 2 contabili până acum. Ambele femei.

Una a divorţat şi a dispărut 3 luni, cu acte cu tot, că era ea deprimată - Se miră careva de ce nu-mi păsa mie?

A doua s-a angajat undeva la stat şi a început să nu-i mai pese de muncă din ziua 2 - Că de… salariul vine.

Am devenit misogin. Caut contabil. Tip. Dacă şi cu ăsta voi avea probleme… ştiu că măcar voi putea să îl înjur în faţă fără nici cea mai mică oprelişte mentală. Plus că nu va avea niciodată PMS.

A, da… Mii de mulţumiri omnipotentului stat român pentru faptul că doreşte în continuare şi bilanţ la 6 luni. Măcar economiseşte şi tu nişte bani. Înfiinţează-ţi un offshore.

Become a smaller oligarch. Or at least show your “disenchantment” with Romanian fiscal stress. Read this.

The term “oligarch” is ©2007 Traian Băsescu (Little communist baby, Communist, Revolutionary, Former-Communist, Minister, Member of Parliament, Minister, Mayor, Mayor, President, Suspended President, Illegal Possessor of journalist cell phone [00:11], Racist remark maker [03:02], Unsuspended President). All reproductions of this term are allowed and case him pleasure and delight.

Devino un oligarh mai mic. Sau măcar dă un vot de blam stresului fiscal românesc. Citeşte aici.

Termenul “oligarh” este ©2007 Traian Băsescu (Pui de comunist, Comunist, Revoluţionar, Fost-Comunist, Ministru, Parlamentar, Ministru, Primar, Primar, Preşedinte, Preşedinte Suspendat, Posesor neproprietar mobil jurnalistă [00:11], Proferator remarci rasiste [03:02], Preşedinte dez-suspendat). Toate reproducerile acestui termen sunt permise şi îi fac plăcere.

There are 30 days left until the Delaware company franchise tax due date so let’s not put it off for the last possible moment

Pay here.

Mai sunt 30 de zile până la expirarea termenului de plată al taxei de franciză pentru companiile din Delaware aşa că haideţi sa n-o lăsăm pe ultimul moment

Plătiţi aici.

Legat de articolul anterior, să zicem că o companie străină ar cumpăra o companie română de la asociaţii români ai acesteia. Poate chiar în scopuri de optimizare fiscală.

Păi, atunci ar trebui înregistrată modificarea la Registrul Comerţului, desigur, în conformitate cu birocraţia în vigoare a statului de nedrept România. Pentru că trăim în epoca Internetului, ne-am duce întâi pe site-ul www.onrc.ro, să căutăm informaţii… Şi le-am găsi. Astea ar fi: Informaţii.

Şi citind noi acolo am da de punctul 8: “Dacă este cazul, certificatul de bonitate pentru persoanele juridice nerezidente care au dobândit părţi sociale prin cesiune/moştenire, emis de o bancă din ţara de origine, precum şi actul de înregistrare al acestora (copii traduse şi legalizate);”

Mă voi lega doar de acel certificat de bonitate… Sună inteligent şi deştept, nu-i aşa… În fine, prin SUA nu există “certificate” d-astea standard şi nu este totul standardizat (nefiind comunism). Fiind şi eu curios despre ele, am întrebat (prin email) la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti…

Întrebarea a sunat cam aşa:

“1. Ce este acest certificat de bonitate emis de bancă?
2. Care este conţinutul solicitat de minunatul stat roman pentru acest document.”

Răspunsuri primite… (că au fost 2, eu nefiind mulţumit de primul)

1. “Pentru informaţii despre certificatul de bonitate, trebuie să vă adresaţi la Bancă.”

Like what?… Chiar nu se mai aplică prevederile OG 27/2002 în România? Adică îl văd pe dom’ President Băselu în fiecare zi ocupându-se de petiţii, în conformitate şi super-conformitate şi extra-conformitate cu OG 27/2002 şi cei de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti răspund încălcând legea… fără a furniza o fundamentare legală a răspunsului, fără nimic?… Mmmda.

2. “Pentru informaţii şi consultanţă vă rog să vă adresaţi Serviciului de Asistenţă Societăţi Comerciale - etaj 1 - sediul Str. Intrarea Sectorului nr. 1, sector 3 - Pasaj Muncii - lângă Biserica Sf. Constantin şi Elena”

… Wow… 215 caractere de răspuns (diacriticele puse de mine, desigur), distribuite după cum urmează:

a. “Pentru informaţii ” - 18 caractere - Da, asta vreau, informaţii… (pasaj util)
b. “şi consultanţă ” - 15 caractere - Nu, mersi… vreau informaţiile! (pasaj inutil)

c. “vă rog să vă adresaţi ” - 22 caractere - Aşa, aşa… exact vouă, nu? Aşa cum zice legea, nu? (pasaj util)

d. “Serviciului de Asistenţă Societăţi Comerciale ” - 46 caractere - Nu… vedeţi voi, vreau să mă adresez vouă fără să vă dau bani pentru această informaţie, PENTRU CĂ SUNTEŢI OBLIGAŢI PRIN LEGE SĂ-MI RĂSPUNDEŢI… (pasaj inutil)

e. “- etaj 1 - sediul Str. Intrarea Sectorului nr. 1, sector 3 - ” - 61 caractere - Mersi, ştiu adresa… (pasaj util)

f. “Pasaj Muncii - lângă Biserica Sf. Constantin şi Elena” - 53 caractere - Zău, chiar o ştiu… (pasaj inutil)

Total: 53.02% inutil, 46.97% util şi ceva rest la ambele…

Mai mult au binevoit a nu-şi face treaba decât a şi-o face… Încălcare gravă a unei legi, zic eu.

Am pus aceeaşi întrebare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Permiteţi-mi să îi laud sincer pentru faptul că de fiecare dată când le-am adresat vreo întrebare, au răspuns în termenul cuvenit, furnizând un răspuns fundamentat legal, uneori (ca şi în acest caz) contrazicând cutumele Oficiilor Registrului Comerţului de pe lângă Tribunale, care uneori rămân blocate în “Las-o bă că merge aşa”.

Citat din răspunsul dânşilor, la aceleaşi întrebări de mai sus:

“Pentru înregistrarea în registrul comerţului a actului modificator al actului constitutiv prin care se efectuează transmiterea părţilor sociale către o persoană juridică nerezidentă nu este necesar certificatul de bonitate emis de o bancă din ţara de origine.

Prin urmare, la oficiul registrului comerţului se vor depune, dpă caz, documentele prevăzute la nr. 22 din Ghid, cu precizarea că actul necesar la punctul 8 este un certificat, în traducere legalizată, de la registrul în care este înmatriculat comerciantul din străinătate, care să ateste existenţa societăţii.”

Este semnat “DIRECTOR GENERAL - Eugen GHIULEA”. Având în vedere că orice lucrare este în realitate adresată de departamentul de specialitate, permiteţi-mi să felicit departamentul de specialitate al ONRC pentru că nu şi-a declinat competenţa în mod continuu (precum colegii lor mai mici de la ORCTB), precum şi pe dl. Eugen GHIULEA (de care de altfel nu cunosc nimic) pentru faptul că îşi ţine instituţia într-o stare de funcţionare normală şi legală!

Şi non-aplauze doamnei Luiza GRIGORESCU, director al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru slaba funcţionare a departamentului “de specialitate”.

Şi vă rog frumos să ţineţi minte, dragii mei bugetari (chiar şi dacă vă auto-finanţaţi - căci tot eu şi alţii ca mine vă plătesc salariile, oricum ar fi), sunteţi în serviciul cetăţeanului… Zău! Cetăţeanul nu este în serviciul vostru. Cetăţeanul vă dă bani, clar?, BANI!, pentru a munci pentru el. Vă rog să vă respectaţi atribuţiile astfel încât să pot scrie aici articole despre… nemurirea sufletului, cât de bine mă simt ca cetăţean, cât de mult respect (versus cât de “umplut de respect mă”) simt din partea funcţionarilor, etc.

Şi ca să termin acest document într-o notă optimistă, aş dori să mulţumesc frumos şi din suflet tuturor funcţionarilor publici şi persoanelor angajate în instituţiile publice care chiar lucrează pentru cetăţean (nu pentru salariu) şi care dau dovadă de respect faţă de cetăţean. Sunteţi foarte puţini însă acelora dintre voi pe care am avut norocul să vă întâlnesc, ţin să spun că vă apreciez şi că mă faceţi să cred că mai există speranţă. Mersi!

Foarte pe scurt, am fost îngreţoşat să văd felul în care Ministerul Finanţelor a tratat investitorii de pe oricum subcapitalizatele burse române. Aparent, cârnăţarul (din exemplul minunatului domn ministru al ministerului de resort - nu, nu al cârnatului, al Finanţelor) este la fel sau mai important decât investitorul de capital (adică ăla care aduce banii care au finanţat la un moment dat cârnăţăria).

Cum senzaţia de greaţă îmi este însă zilnică (exemplele sunt prea numeroase şi încerc să mă controlez pentru a nu o da într-un ulcer), permiteţi-mi să mă… simt răzbunat explicându-vă cum să nu mai daţi atâţia bani statului român şi să fiţi la cheremul său.

Foarte pe scurt, oamenii cu foarte mulţi bani o ştiu şi o practică, oamenii cu nu la fel de mulţi bani sunt poate un pic speriaţi sau neplăcut gâdilaţi de conotaţiile negative, însă aşa numitele firme off-shore (sau, în cazul nostru, dintr-o ţară cu care România are semnat un tratat privind evitarea dublei impuneri) sunt foarte folositoare pentru a scăpa de cel puţin o parte din cadrul legislativ instabil şi de nimic al statului român (vezi cazul impozitării investiţiilor, unde Codul Fiscal spune una dar Ministerul Finanţelor vrea împrumut de la investitori, chiar şi de la cei care au pierdut bani la bursă).

Din cauza faptului că Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai mare şi mai credibilă economie de piaţă din lume, precum şi din simplul fapt că sunt eu ataşat de această ţară, eu vă recomand ca şi stat pentru viitoare dvs. firmă SUA.

Motivul? Păi, să vedem:

1. În loc de impozit pe câştigurile de pe piaţa de capital plătit în avans şi pe câştigul BRUT şi apoi rectificat şi primit bani înapoi de la stat (mă-ntreb dacă vreun investitor a ajuns să se împrumute de la o bancă comercială [datorită vreunei pierderi majore suferite] pentru a plăti acest impozit şi a-şi primi apoi banii înapoi, în condiţiile în care băncile comerciale cer dobândă iar Ministerul Finanţelor nu plăteşte nici inflaţia pentru cele cinci-şase luni de ţinut banii la chimir), având o firmă în SUA prin intermediul căreia derulaţi investiţiile la bursă, nu veţi mai plăti impozitul. Motivul? Art. 13 al Tratatului privind Evitarea Dublei Impuneri semnat între SUA şi România

2. În loc de 16% impozit pe dividende pentru participaţiuni la societăţi comerciale române (la care se adaugă 6,5% din cei 16% drept contribuţie la fondul de asigurări de sănătate în cazul în care nu sunteţi angajat(ă) - din motive variate, care pot include faptul că legislaţia română nu permite asociaţilor unici să se angajeze), firma din SUA va datora impozit pe dividende de 10% (Art. 10). Punctum.

3. Pentru banii obţinuţi din asemenea surse, firma din SUA nu va plăti nici o centimă impozit în cazul în care asociatul/asociaţii ei nu sunt rezidenţi ai SUA şi nu locuiesc în SUA.

4. Pentru a beneficia de aceste taxe reduse, firma din SUA va trebui să prezinte SSIF-ului sau firmei din România al cărei asociat este un certificat de rezidenţa fiscală, în fiecare an.

5. Delaware este un stat foarte bun.

Specificaţii suplimentare:

a. Cel mai bine e să vă încorporaţi firma din SUA printr-un serviciu de acolo (nu unul neaoş românesc unde vă poate costa mult mai mult). Ex.: Pentru doar $650, HBS vă încorporează firma. Taxa lor de “registered agent”, adică de persoană care primeşte notificările legale/juridice în numele firmei şi le trimite reprezentanţilor acesteia este de doar $50 anual. Statul Delaware mai solicită încă $200 anual ca şi taxă de franciză (cum îi spun ei), pentru faptul că aveţi firma acolo - merită.

b. Certificatul de rezidenţă fiscală (Certificate of Good Standing) costă $100. Unul pe an…

c. De citit: Tratatul privind Evitarea Dublei Impuneri (engleză).

Disclaimer: Textul de mai sus precum şi comentariile nu reprezintă sfaturi juridice sau financiare autorizate şi vă asumaţi toată răspunderea şi responsabilitatea în cazul aplicării acestora.

Având în vedere nebunia impozitării veniturilor de pe piaţa de capital;

Având în vedere scârba creată investitorilor autohtoni;

Promit topic până la sfârşitul lunii despre utilizarea companiilor “off-shore”, beneficii şi utilizări în scop de nescârbire.

(Momentan nu prea am timp şi vreau să vă ofer informaţii clare şi uşor de folosit.)