• 

• Prea lungă adresa?...

  Şi eu o tastez greşit... Aşa că poţi intra via www.traiminromania.com şi nu va trebui să mai înjuri adresa asta lungă :)

• Blogroll

  • Adrian Năstase
  • Arhi
  • Blogul TSD
  • Dan A. Petre
  • Darius (Jegul)
  • de ce?
  • Denisa Lala
  • Groparu’
  • InnOcente*
  • Macabroo
  • Mircea Geoană
  • Pietricele pe/bătând câmpii
  • piticu
  • PSD - Comunicare Electronică
  • WhIteWolf

• Archives

  • November 2008
  • October 2008
  • July 2008
  • June 2008
  • May 2008
  • April 2008
  • March 2008
  • February 2008
  • January 2008
  • December 2007
  • November 2007
  • October 2007
  • September 2007
  • August 2007
  • July 2007
  • June 2007
  • May 2007
  • April 2007
  • March 2007
  • February 2007
  • January 2007
  • December 2006
  • November 2006
• Search for:

Dragii mei politicieni şi parlamentari ai României, cu excepţia celor din UDMR şi ai celeilalte organizaţii iredentiste de care s-a apropiat preşedintele după ce UDMR a rămas la putere.

Permiteţi-mi să vă spun că, excepţie făcând PRM-ul şi parlamentarii acestei organizaţii, precum şi cam toţi românii din ţara asta, doar voi sunteţi destul de proşti sau de naivi sau de politicieni încât să nu realizaţi, înţelegeţi sau conştentizaţi la un nivel real faptul că adevăratul obiectiv al UDMR pe termen lung este alipirea acelor 3 judeţe din mijlocul României la Ungaria, futu-i, trecând prin toate fazele intermediare - politicieni vociferanţi, autonomie, independenţă, alipire.

Deci Cioroianu a dat 35 de lei chirie pe un frac SH de la Opera Română.

Şi ce? Sunteţi conştienţi, stimaţii mei jurnalişti Realişti pe care doresc să vă umplu de stimă uneori, că nici un angajat al MAE şi nici măcar Ministrul Afacerilor Externe nu are fonduri alocate pentru haine? Iar dintr-un salariu de câteva mii de lei, doar jurnaliştii şi deontologii lu’ peşte îşi permit ţoale de mii de Euro.

Ca fapt divers, ministerele de externe ale altor ţări alocă fonduri de haine diplomaţilor. De-aia diplomaţii multor altor ţări puşi lângă diplomaţii noştri arată mult mai bine: unii au fonduri de mii de Euro pe an pentru haine şi/sau li se oferă costume gratuit prin parteneriate cu magazine, iar ai noştri trebuie să-şi ia de la Apaca cu pile sau să închirieze în cazuri extreme.

Aşa că, dragii mei iRealişti care, dacă Ministrul Afacerilor Externe al României şi-ar fi cumpărat un frac de 2000 de Euro aţi fi urlat din gură de şarpe cretin că este corupt sau dracu ştie ce, duce-ţi-vă unde sunteţi siguri că vă trimit!

PS: Acest articol nu se adresează iRealiştilor inteligenţi (care, din câte am reuşit să observ, reprezintă pe undeva pe la 8% din angajaţii trustului)

Nenea Băsescu, nu-i aşa că-i ilegal să ceri bani pentru campanie după ce s-a terminat cu campania?

Dar ce te interesează pe matale… Că dacă vrei, te mai hăhăi un pic şi gata.

* Cererea de susţinere financiară este disponibilă pe site-ul “activ” al minunatului nostru conducător de flotă.

Uneori îmi trec prin mână documente/discursuri/scrisori. Chestii de-astea.

Sunt întotdeauna uimit de faptul că oamenii publici ai României sunt incapabili de a introduce sau susţine o glumă în discursurile lor. Mai mult, nu le vor. Ei sunt profesionişti. Se axează pe fapte. Faptele contează.
Ei bine, dragii mei oameni publici, sunteţi proşti.

Plus că (mersi, Ansel), în sfârşit am înţeles că funcţiile publice numite politic sunt date de obicei unor oameni care au… cum să zic?… poor social skills.

Asta de obicei înseamnă capacitate zero de a atrage un public, de a mima sinceritate, de a face sex cu una sau două jurnaliste care put a tutun sau de a-ţi trimite consilierii să o facă.

Dragii mei, dacă nu aveţi capacitatea de a face tot ce trebuie pentru funcţiile voastre, dacă nu puteţi mima o încredere în sine de zile mari, dacă nu vă puteţi purta ca şi cum ouşoarele voastre ar fi mari cât nişte pepeni (fără boli ciudate), dacă nu aveţi capacitatea de a vă autocritica, dacă nu puteţi să faceţi glume pe seama voastră… şi, mai ales, dacă nu păreţi ca şi cum aţi avea-o de cel puţin 30 de cm. în timp ce le-aţi face pe tute curioase oferindu-le cadou lupe de la prima întâlnire (”Pentru ca s-o vezi mai bine, dragă”), ca semn de modestie mimată, e clar că nu aveţi ce căuta în funcţii publice.

I’m this close să mă decid să revin la politică.

Blonda de la Spice Girls spunea acum câţiva anişori ceva de genul “Eu nu sunt proastă. Am foarte multe informaţii în creieraşul meu doar că nu le pot accesa atunci când doresc.”.

Eu sunt invers. Am puţine informaţii pe care însă le folosesc la maximum. E foarte drăguţ (deşi însingurant, dacă există cuvântul iar dacă nu, consideră-l creat) să poţi folosi informaţiile pe care le ai mai bine decât… There I go, blowing my own horn again.

[Translation: The New Generation Party - 5th District Office - Provides you with water everyday]

- City Hall paying salaries of 5.000-10.000 Romanian New Lei.

- ANAF (Romanian IRS) wants to track wheat donkey carts via satellite.

- It’s been 3 months and no one knows how many votes were on additional lists…

Motto: Romania, Fabulospirit”

- Salarii în primărie de 5.000-10.000 lei noi.

- ANAF vrea să urmărească căruţele cu grâu prin satelit.

- Voturile pe listele suplimentare încă nu se ştie câte sunt…

Motto: România, Spirit Fabulos!

Conversation 1

“Mr. State Secretary, please take all the necessary measures so as to solve the trash problem in Popeşti-Leordeni.”
“I understand, Mr. Prime-Minister.”

The State Secretary hangs up the phone and starts on the long bureaucratic trail of awarding the money legally, organizing a tender, etc. Other state institutions intervene and it all becomes a 30 day return time correspondence between institutions.

Conversation 2

“Hey. How’s it hanging?”
“Hello, Mr. President.”
“Hey, remember those contracts back when I was Mayor?”
“How could I forget them? That’s when my company developed in a year as much as others do in ten.”
“Hey… do me a favor and clean up that Popeşti-Leordeni location for me; I want to get on TV some more.”
“Consider it done, Mr. President.”
“Thanks. Hey, maybe we can get together for some whiskey in a few days.”
“Yes, Sir!”

The only difference is that the guy in the second conversation had already done his tenders a few years ago… profit had been made by the company… and business men always know how to repay their “moral” obligations. If the Prime-Minister would have done the same, the Cotroceni propaganda team would have virulently attacked such an avoidance of direct state involvement.

Unfortunately, no matter how much Tăriceanu and his team have grown in the polls during the last few months… NONE OF THEM HAVE GOTTEN BALLS DURING THIS TIME PERIOD AND THEY STILL DON’T SCREAM OUT PRESS RELEASES “IN THEIR OWN NAME, AS PRIVATE CITIZENS”" which they could use in lieu of an unfriendly knuckle on that bald presidential head.

Discuţia 1

- D-le secretar de stat, vă rog să luaţi măsurile necesare pentru a rezolva problema gunoaielor din Popeşti-Leordeni.
- Da, d-le prim-ministru.

Secretarul de stat închide telefonul şi începe lungul proces birocratic pentru a se acorda banii legal, a se organiza licitaţie, etc. Alte instituţii intervin şi totul devine o corespondenţă la 30 de zile între instituţii.

Discuţia 2

- Salut, bă.
- Să trăiţi, dom’ preşedinte.
- Mă, ţi-aduci tu aminte contractele alea de pe vremurile când eram primar?
- Desigur. Păi atunci mi-a crescut firma într-un an cât altele-n zece.
- Mă… fă’ şi mie curat la Popeşti-Leordeni acolo, că vreau să mai apar pe la teveu.
- S-a făcut, dom’ preşedinte.
- Mersi, mă. Hai că poate ne vedem la un wi-si-ki zilele astea.
- Da, să trăiţi.

Singura diferenţă este că nenea din cea de-a doua conversaţie făcuse deja licitaţiile acum câţiva ani… profitul intrase… iar oamenii de afaceri ştiu întotdeauna să-şi plătească datoriile “morale”. Dacă primul-ministru ar fi făcut aşa ceva, echipa de propagandă Cotroceni ar fi atacat dur o asemenea evitare de implicare directă a statului.

Din păcate, oricât de mult a crescut Tăriceanu şi echipa sa în ultimele luni… NIMENI NU A ÎNVĂŢAT ÎNCĂ SĂ AIBĂ COAIE ŞI SĂ ŢIPE ŞI SĂ EMITĂ COMUNICATE DE PRESĂ “ÎN NUME PROPRIU, CA ŞI CETĂŢENI” şi să-i dea câte una scrisă lu’ nenea băşcălie de fiecare dată când acesta deschide gura.

Next Page →